Vasile Cobzaru, funcționar comercial, Onești: Chestiunea în care mă adresez ziarului dumneavoastră – pe care-l apreciez pentru consecvența demonstrată în ce privește dialogul cu cititorii – nu este nici nouă și nici pe deplin rezolvabilă. Sînt conștient de asta, nu-mi fac iluzii, dar nici nu pot să o trec cu vederea. Zilnic sîntem agresați și stresați de insistențele cerșetorilor, al căror număr crește, în loc să scadă. Asta e situația, mila publică reprezintă o sursă de venit, dar prea se bate monedă pe ea. Alături, sau printre cei ce se află cu adevărat în situații disperate, sînt și indivizi tineri, în putere și perfect sănătoși care îți ațin calea cu mîna întinsă invocînd mila creștinească în numele Celui de Sus. Imaginile sînt parcă trase la indigo în Onești sau Bacău, ca și în celelalte orașe ale județului. Pe deasupra, ne intersectăm și cu diverși „colectori” ai unor organizații non-guvernamentale de handicapați, orfani, abandonați sau cine mai știe ce, care solicită donații. Dacă te-ai potrivi tuturor, ar însemna să pleci zilnic de-acasă cu o pungă cu bani, ca să-i mulțumești pe toți. Înțeleg că e greu, dar nici să generalizăm asemenea practici nu cred că e normal. Aș veni cu o sugestie: organele de ordine publică să inițieze, periodic, acțiuni de triere prin care să-i depisteze pe trișori, să-i amendeze și să-i trimită acasă. Eu știu că cerșetoria este pedepsită de lege, dar mult prea rar aud să se întîmple așa ceva. S-ar mai curăța, astfel, orașele de asemenea indivizi, iar stresul nostru ar dispărea.
„Aristocratele” și-au dat în petec
Gherghina Apostol, contabilă pensionară, Bacău: Țin să vă întreb dacă în zilele noastre mai există bun simț și respect față de valorile morale, fiindcă față de noi, persoanele vîrstnice, acesta a cam dispărut. Azi dimineață (ieri – miercuri n.n) am fost protagonista unei întîmplări jenante. Mă aflam în dreptul magazinului „Spicul”, din centrul orașului, cînd a oprit o mașină luxoasă din care au coborît trei dudui tinere, elegante – erau îmbrăcate în negru – cu aere de primadone, însoțite de șofer – tot tînăr, cu alură de bodyguard. Fără nici un fel de reținere au escaladat gărduțul de metal strivind stratul de flori. Scena m-a deranjat – acolo, în acele straturi, sînt și banii noștri, dar și munca unor oameni – și le-am întrebat dacă ele cred că e frumos și normal ce fac. După ce m-au privit cu dispreț suveran, măsurîndu-mă din cap pînă-n picioare, de parcă eram cine știe ce ipochimen, m-au potopit cu o avalanșă de ocări și înjurături de nici nu vă imaginați. „Aristocratele” mele și-au dat, cum se spune, arama pe față, gest pe care mă feresc să-l calific în mod public. Sigur, supărarea îmi va trece, dar rămîne dilema: ce tratamente trebuie aplicate unor astfel de specimene care sfidează pe oricine și agresează practic relațiile firești și cine trebuie să le aplice? (Rubrică realizată de Florin DUNĂREANU)
Lasă un răspuns