INVITAȚIE LA DIALOG Protevați-vă singuri

Mai mulți cititorui ai ziarului nostru s-au adresat, în ultimul timp, redacției, cu rugămintea de a-i ajuta să-și soluționeze probleme personale presante, în special din domeniul spațiului locativ. „Nu avem unde locui, sîntem lipsiți de spații, a venit iarna și nu avem un acoperiș deasupra capului. Ce ne facem? Printre noi se află copii și bătrîni suferinzi, situația e disperată, dar nimeni nu binevoiește să ne asculte. Ce să facem, cui să ne mai adresăm? Oare nimeni nu se gîndește și la cei nevoiași?”.

Sînt într-adevăr întrebări răscolitoare, cazuri dramatice, situații fără ieșire. Fiecare dintre acestea reprezintă un caz. Adunate, conturează un fenomen. Cine și ce l-a provocat, cu poate fi stopat? Fără a acuza pe nimeni ori a lua apărarea cuiva, să încercăm o explicație. O pensionară din Bacău, al cărei caz a fost prezentat de noi în urmă cu o lună și jumătate, ne solicită din nou pe un ton imperativ implicarea în rezolvarea situației ei. Conform opniei exprimate, ziarul și primăria sînt obligate să facă acest lucru; trebuie să primească o locuință corespunzătoare. Persoana cu pricina a fost proprietara unui apartament de două camere, a acumulat o datorie de 26 de milioane de lei la întreținere și căldură, a fost somată de către asociația de proprietari asupra pericolului de a i se vinde locuința dacă nu se prezintă să-și stingă debitul. Nu a făcut-o. După cîtva timp a fost anunțată că apartamentul i s-a înstrăinat, a fost evacuată, i s-au dat 50 de milioane, sumă rămasă după reținerea debitelor. „De ce nu am fost anunțată că vor face aceste lucruri?, se revoltă doamna în cauză. Eu îmi vindeam apartamentul cu 200 de milioane și îmi cumpăram o garsonieră. Aveam unde locui. Acum stau pe unde se nimerește. Primăria a încurcat treaba, Primăria s-mi dea casă, iar ziarul trebuie să intervină. Toți sînt niște hoți!”. Trecem cu vederea tonul și apelativele asociate de doamna în cauză, tocmai pentru că-i înțelegem situația. Îi explicăm, însă, și pe această cale, că singurul vinovat în această afacere este chiar dumneaei: pentru că nu și-a plătit obligațiile la timp, a nesocotit avertismentul dat și, pe deasupra, a cheltuit și o frumoasă sumă de bani în loc să își încroperască un acoperiș. Ce a pățit dumneaei au pățit-o și alții, probabil vor mai fi astfel de victime. Dar un bun simț elementar ne îndeamnă să ne evaluăm și interpretăm propriile fapte, înainte de a-i cataloga pe alții. Trebuie înțeles că cei ce au avut o locuință repartizată din fondul locativ de stat, pe care au umpărat-o și ulterior au pierdut-o în condițiile prezentate mjai sus, nu mai au dreptul să primească, prin repartiție, un alt spațiu. Poate să cumpere, ori să închirieze. Cu ce bani, e treaba fiecăruia. Mentalitățile de genul „eu trebuie să primesc, nu mă interesează de unde” țin de trecut. Acum, fiecare trebuie să își poarte de grijă. Se rezolvă doar cazurile sociale și acestea în limita posibilităților. Totul se plătește, într-un fel sau altul. (Rubrică redactată de Florin DUNĂREANU)