INVITAȚIE LA DIALOG Să fim sobri!

Să vorbim despre lucruri serioase…amuzîndu-ne?! Iată un mod mai puțin obișnuit de a recepta realitățile din jurul nostru și de a încerca, din considerente civice, să nu le trecem cu vederea; adică, de a „lucra” în favoarea remedierii lor. La o astfel de modalitate a apelat unul dintre colaboratorii constanți ai publicației noastre și o mai veche cunoștință de-a dumneavoastră. Iată despre ce ne vorbește acesta în scrisoarea intitulată, inspirat, „Poem de stradă”: „La parter cînd este PIB-ul și se mută totu-n stradă,/ Cînd producția e-o vorbă, iar discuția e sfadă,/ Spectacole rutiere care-acum fac carieră,/ Ieșim cu-n poem de stradă, chiar pe post de barieră!// Căci în fond ce este strada?- mijlocul sau extrema?/ Este satul sau orașul? E soluția, ori tema?/ E zebra, sau semaforul? Legătura sau blocajul?// Te scoate în stradă frigul, dacă e mai cald afară!/ Manipulatoare-i foamea mai ceva ca o gargară?/ Ordine este pe stradă cînd nu-i în economie?!/ Oare fabrica e moartă, sau e strada mult prea vie?// Cenușie e culoarea și străzile-s colorate?/ Fericirea de pe stradă nu se cumpără în rate?/ Cu o ultimă-ntrebare în stradă mă duce valul:/ Oare cu care lichide se va înfunda canalul?”. „Poemul” compus de Costică Tumurug, din comuna Traian, e o parodie la ceea ce se petrece în jurul nostru, iar întrebarea retorică pune punctul pe i: într-adevăr, „Oare cu ce lichide se va înfunda canalul?” Spuneți și dumneavoastră dacă nu are dreptate!