• el a intrat într-un magazin cu un parfum cumpărat din altă parte • cînd a văzut același parfum și în respectivul magazin, Chiriac a înțeles că, la ieșire, ar fi urmat să fie acuzat că a furat produsul
Ioan Chiriac, vicepreședintele Consiliului Județean (CJ), nu este de felul său o persoană foarte „păguboasă”, grație faptului că „e mai greu să fiu furat deoarece am un accentuat simț al proprietății”. De-a lungul vieții sale nu a scăpat totuși de „lucrătura” hoților. Cea mai neplăcută surpriză i-a rezervat-o soarta tocmai pe litoral, în vara lui 1999. În ultima zi de concediu, Chiriac și-a făcut bagajele și a coborît cu ele la mașina personală (pe atunci avea un Cielo). „Am vrut să pun valizele în portabagaj, dar am avut neplăcuta surpriză să constat că mașina fusese spartă și ce era mai de preț în ea, furat”, își amintește vicele. Paguba era de peste cinci milioane de lei, dar asta nu constituia cea mai mare problemă. Hoții intraseră în mașină deschizînd portiera cu o tijă sau o riglă, o procedură destul de simplă, după cum avea să afle ulterior Chiriac. „Mi-au întrerupt sistemul de alarmă și din această cauză mi se descărcase bateria”, spune victima. Problema era destul de mare, pentru că mașina era dotată cu o cutie de viteze Hidramat și nu pornea nici împinsă. „Stai, dă declarații, cheamă poliția, fă intervenții să vină poliția, că nu vine așa repede să constate furtul, și, apoi, umblă după altă baterie”, ne-a descris Ioan Chiriac cele patru ore pierdute ca să poată pleca acasă.
Acesta este de fapt unul dintre puținele episoade în care demnitarul băcăuan a putut fi furat. Din buzunar nu i s-a furat niciodată, pentru că „sînt cam grijuliu”, spune Chiriac.
În schimb, dacă nu a prea fost furat, Ioan Chiriac a avut parte de un pocinog pe care nu îl va uita toată viața. Și nu aici, ci tocmai în Norvegia, unde era plecat cu o delegație oficială. Omul și-a cumpărat de la Oslo un parfum, pe care l-a pus în geanta camerei de filmat. Mai tîrziu, pe aeroportul din Amsterdam, a intrat într-un supermarket, de unde a vrut să mai cumpere un parfum. Tot uitîndu-se prin rafturi, a constatat că în magazinul respectiv se găsea și tipul de parfum pe care îl avea deja în geantă. Abia atunci a realizat că nu declarase la intrarea în magazin că deține în geantă parfumul cumpărat anterior. Mii de gînduri negre i-au trecut atunci prin minte lui Chiriac. „Mă luaseră toate căldurile, m-au trecut toți fiorii, pentru că mi-am dat seama că, la ieșire, aș putea fi prins cu parfumul în geantă și bănuit că l-am furat. Mai mult, nici colegii din delegație nu m-ar fi crezut că aveam dinainte produsul în geantă”, spune Chiriac. El a găsit totuși o soluție și s-a dus țintă la supraveghetorii din magazin, cărora le-a povestit toată tărășenia. „La început mi-au cerut bonul de la celălalt magazin, hîrtie pe care, din nefericire, nu o mai aveam”, își amintește vicele încurcătura în care intrase. Soluția a venit tot de la personalul norvegian, care a verificat seria de pe parfum și s-a convins că nu provenea din acel magazin. Abia atunci a respirat ușurat Ioan Chiriac, după care a plecat liniștit la avion. Vicele este și acum convins că nu l-ar fi crezut nimeni că e nevinovat, ba i s-ar fi dus și buhul în Bacău că s-ar fi pretat să fure un parfum. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns