Judecătorul sindic Cătălin Șerban a aprobat în data de 18 iulie 2002 cererea lichidatorului judiciar al SC Zahărul SA Sascut, Radu-Menegon Răduță, de încuviințare a vînzării directe a Fabricii de produse zaharoase și a unei construcții zootehnice către persoana fizică Ioan Răuță. Acesta a oferit pentru fabrică suma de 1,25 de miliarde de lei. Lichidatorul judiciar Răduță ne-a informat că, în conformitate cu prevederile legale, se vor face anunțuri publice ale acestei hotărîri și se va aștepta încă 20 de zile o altă ofertă. Acesta pare să fie unul din ultimele episoade ale încercărilor care au durat aproape trei ani de a se vinde componente ale patrimoniului SC Zahărul Sascut SA.
Procesele întîrzie vînzarea SC Zahărul Sascut SA
Încercările de vînzare a societății au început în septembrie 1999, cînd procedura de lichidare judiciară a fost declanșată prin hotărîrea judecătorului sindic nr. 3432, deschizîndu-se procedura falimentului. Ulterior a fost numit lichidator juridic expertul contabil Radu-Menegon Răduță, care avea sarcina de vînzare a bunurilor mobile și imobile, în așa fel încît să se asigure disponibilități bănești necesare plății debitelor. Răduță spune că în cei aproape trei ani care au trecut „am reușit să vindem unele materiale, piese de schimb, obiecte de inventar, ambalaje și mijloace fixe (autovehicule, tractoare, remorci), pentru care am încasat circa 3,5 miliarde de lei”. Cu acești bani s-a reușit acoperirea cheltuielilor de lichidare, care constau în asigurarea pazei și conservării bunurilor, evidențe contabile, expertize contabile, evaluări și onorariul lichidatorului. Suma rămasă, 1,4 miliarde de lei, a fost distribuită la creditorii de rangul întîi de prioritate (bugetul consolidat al statului și bugetul local al comunei Sascut). În momentul declanșării procedurii de faliment, în 1999, SA Zahărul Sascut SA avea datorii de 14 miliarde de lei la bugetele de stat și local, bănci și la furnizorii creditori, între care ponderea cea mai mare o avea Distrigaz, cu circa 6 miliarde de lei de încasat. Lichidatorul judiciar Răduță afirmă că „vînzarea n-a fost la nivelul ritmului programat din cauza acțiunilor de revendicare a terenului și imobilelor, conform Legii 10/2000, de către Academia Română – Fundația M.H. Elias”. Fostul proprietar a inițiat acțiuni revendicative în instanță în martie 2000, obligînd la sistarea licitațiilor publice de vînzare a bunurilor din patrimoniul societății Zahărul solicitate pentru retrocedare.
La sfîrșitul lunii mai 2002, Tribunalul Bacău a hotărît restituirea în natură a terenului și imobilelor naționalizate, inclusiv a utilajelor și instalațiilor confiscate de comuniști și care mai există încă în natură. A urmat recursul, depus la Curtea e Apel atît de fostul proprietar, cît și de deținătorul actual al patrimoniului aflat în litigiu. În fapt, fostul proprietar a solicitat restituirea nu numai a bunurilor existente în momentul confiscării, ci și alte imobile construite sau puse în funcțiune după naționalizare pe cheltuiala statului. Este vorba despre cantina-restaurant, fostul dispensar, clădirea „Tîrgușor” și alte instalații și utilaje procurate și puse în funcțiune după amortizarea și casarea bunurilor naționalizate. Ultimul termen de judecată a recursului a fost pe 17 iulie, cauza fiind amînată pe 18 septembrie 2002.
Se vinde ce se poate
Concomitent cu soluționarea litigiului, Radu-Menegon Răduță spune că a investigat persoane fizice și juridice și a dat publicității anunțuri cu privire la vînzarea unor imobile și mijloace circulante care nu fac obiectul restituirilor în natură, dar „s-au prezentat cupmărători pentru cantități foarte mici”. Timp de trei ani, lichidatorul judiciar a organizat 20 de licitații, dar nu s-a prezentat nimeni să cumpere. Tot de atîtea ori a oferit spre vînzare Fabrica de produse zaharoase (aflată în patrimoniul SC Zahărul Sascut SA, la prețul de pornire de 6 miliarde de lei, dar încercările s-au soldat numai cu eșecuri. Într-un final, la 1 iulie 2002, Ioan Răuță a venit cu o ofertă de 1,25 de miliarde de lei. La acest preț, în care este inclus TVA, dacă timp de 20 de zile de acum încolo nu se va prezenta nimeni cu o supraofertă, primarul Sascutului va intra în posesia fabricii. De asemenea, el a oferit 150 de milioane de lei pentru o construcție zootehnică (grajduri). Banii obținuți din vînzări vor fi alocați, cu aprobarea Tribunalului, pentru plata datoriilor și a cheltuielilor de lichidare
Ioan Răuță vrea să investească 3,5 miliarde de lei
Fabrica de produse zaharoase a fost construită și dată în funcțiune în 1986. Pînă la faliment, aici se produceau 3.500 tone de zaharoase (drajeuri, caramele și produse de laborator). După ce fabrica fi repusă în funcțiune de noul proprietar, aici își vor găsi locuri de muncă peste 45 de locuitori ai comunei Sascut. Ioan Răuță ne-a declarat că personalul care va lucra aici va fi cu preponderență format din femei, foste lucrătoare ale fabricii. Obiectul de activitate va fi menținut, Răuță declarînd că „intenționez să pun la bătaie 2,5 miliarde de lei pentru modernizare și achiziții de noi utilaje”. De asemenea, vor mai fi refăcute rețelele de electricitate, canalizare și de apă potabilă. Primarul Răuță mai vrea să deschidă, la parterul imobilului, o secție de îmbuteliat tomate, investiția ridicîndu-se la un miliard de lei. Aici vor lucra 11 persoane, tot locuitori ai Sascutului. (Elena SOLOMON, Florin POPESCU)
Lasă un răspuns