Canalul Corint, o lucrare de o infinit mai mica anvergura decit Canalul Suez si cu rezultate economice in aceeasi masura de slabe, ramine, totusi, o atractie majora pentru numerosi turisti care ajung in Grecia.
Autocarul se apropia de Corint, venind de la Atena. Ghida s-a simtit obligata sa mai spuna cite ceva:
– Peloponezul a fost o peninsula legata de continent printr-un istm atit de îngust încit i s-a spus „Peloponisos”, adica „Insula lui Pelops”.
– Cine a fost Pelops? a întrebat studentul Sofistoc Albanoapte.
– Puteti pune orice întrebare, iar eu voi raspunde fara a cere sa fiu platita suplimentar. Cum spuneam, dupa construirea canalului, Peloponezul a devenit, cu adevarat, o insula. Prima încercare de a construi un canal a apartinut lui Periandru, tiranul Corintului între anii 625 si 585 înainte de Hristos. El a renuntat datorita dificultatilor tehnice si financiare, precum si religioase, deoarece, pentru un caz asemanator, oracolul din Delfi, a spus: „Nu sapati istmul. Daca Zeus ar fi vrut o insula în acel loc, el ar fi facut-o”. Abia la sfisitul secolului al XIX – lea, „Société Internationale du Canal de Corinthe” a obtinut o concesiune pentru 99 ani. Canalul a fost dat în exploatare în anul 1894, avind lungimea de 6.343 metri, latimea de 22 metri si adincimea de 8 metri.
…Împreuna cu sotia si amicii mei ma aflam pe podul din otel nituit, realizat în anul 1889: o piesa de muzeu tehnic. În prezent, podul este circulat numai de pietoni. De pe pod vedeam ambele capete ale canalului, care, datorita înaltimii de unde priveam, parea si mai îngust si mai lipsit de importanta.
– Sa va spun un mit erotic cu Zeus si Calisto? a propus istoricul.
– Aaaa, mitul are o denumire promitatoare, a acceptat studentul.
– Zeus, desi casatorit cu zeita Hera, a aflat de frumusetea nimfei Calisto si a dorit sa o ia de sotie.
– Vechea lui meteahna, a intervenit studentul.
– O alta problema era faptul ca aceasta nimfa facea parte din cortegiul zeitei Artemis, care le-a obligat pe toate nimfele ei sa-i jure ca vor ramine neîntinate; in caz contrar le astepta moartea. Zeus s-a folosit de un alt siretlic: s-a preschimbat în Artemis, fiica sa. Apoi a iesit în calea nimfei si i-a poruncit sa vina în bratele lui. Calisto, nedindu-si seama de siretlic, s-a supus.
– Iar Zeus a profitat de ea pe loc, nu-i asa, domnule profesor?
– Cam asa ceva.
– Aaaa! Eram sigur ca în momentul acela s-a zamislit un copil, domnule profesor.
– Hmmm! Calisto a fugit tipind din bratele lui Zeus. Artemis a auzit-o si a venit în întâmpinarea ei. Nimfa i-a povestit toata întimplarea, plingind. Artemis, necrutatoare, si-a pregatit arcul ca sa o ucida. Zeus, ascuns fiind dupa un copac, a dorit sa o salveze transformind-o într-o ursoaica. Dar, Artemis a nimerit-o mortal cu o sageata. Gemind, înainte de a muri, Calisto l-a nascut pe Arcas.
-Trist mit, domnule profesor.
– Mitul nu s-a terminat.
– Zeus a înviat-o pe Calisto?
– Nu, dar a azvirlit nimfa spre stele, formind o noua constelatie denumita Ursa Mare. Arcas, fiul nelegitim al lui Zeus, a devenit rege în Arcadia si înainte de a muri de batrinete, i-a cerut tatalui sau sa-l duca linga mama sa. Zeus i-a îndeplinit dorinta, transformindu-l în constelatia Ursa Mica.
– Stiti cum s-ar mai putea denumi mitul erotic cu Zeus si Calisto, domnule profesor? a întrebat Sofistoc Albanoapte.
– Cum.
– Mitul Stelei Polare, avind în vedere prezenta acestui astru în constelatia Ursa Mica.
– Este adevarat, dar daca îl denumeam mitul Stelei Polare, nu v-as fi trezit interesul ca sa-l ascultati pina la capat. (Doru CIUCESCU)
Lasă un răspuns