Viitorul domn și savant Dimitrie Cantemir a copilărit, după cîte se pare, pe meleagurile băcăuane. O ipoteză care este susținută de reale argumente științifice. Domnitorul Constantin Cantemir (1685 -1693), tatăl lui Antioh și Dimitrie, a avut a treia soție, pe Ana sau Anița Bantaș, „o femeie de bun gust și aleasă cultură”, așa cum o prezenta un biograf, mai recent, nepoată a lui Nicoară Bantaș din Drăgușeni, fost vornic și mare spătar în anii 1586-1597. Acesta a avut în stăpînire trei sate: Rusciori, sat astăzi dispărut, Bodești și Dîmbovița. La Rosciori, localizat la sudul actualului Prăjești, exista și în 1713, în proprietatea lui Mihalache Bantaș, o „casă gata și cu pod gata în Siret”.
Despre satul Bodești știm doar că prima mențiune documentară este datată 11 martie 1633, iar ultima la 25 martie 1800; sat așezat, se pare, între Rusciori și Dumbrăvița. Dumbrăvița, la rîndul său dispărut, se afla la nordul actualului Bijghir. Și astăzi se află aici un loc purtînd denumirea „la Dumbrăvița”.
Pierzîndu-și mama – scrie cercetătorul Gh. Burlacu, Antioh, Dimitrie și sora lor Ilisafta au cunoscut pe frații mamei – Andrieș și Mihalache Bantaș, copilărind în cele trei sate și locuind în casa lui Mihalache. Pe harta Moldovei, anexată la „Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir localizează cu precizie satul Dumbrăvița – fostă proprietate a străbunicului, bunicului și a moșilor săi, deși alte sate mai mari nu sînt menționate. Apropierea de această familie este întărită și de faptul că la plecarea în Rusia unul dintre ei îl urmează, numindu-se aici Bantaș Kamenski, iar în „Descrierea Moldovei” sînt des menționați „Bantasestii”. Așadar, după toate probabilitățile, Dimitrie Cantemir a cunoscut bine oamenii, a învățat din obiceiurile lor, a străbătut dealurile și pădurile băcăuane, amintindu-și de ele cu gingășie în peregrinările din străinătate.
Dar și beizadea Ioniță, fiul lui Antioh Cantemir, și-a petrecut o mare parte din viață în locul numit astăzi Valea Seacă, din comuna Nicolae Bălcescu. Era un sat moștenit de la mama sa, fiica lui Dumitrașcu Ceaurul. Pe această moșie, Ioniță Cantemir a făcut un pod, pe șoseaua Bacău – Focșani, acolo unde aceasta traversează pîrîul Bahna și care multă vreme s-a numit Podul lui Beizadea, sau Podul Beizadelei. Domnița Anița – sora lui Beizadea Ioniță, a avut moșie la Colonești, unde i-a rămas numele legat de un deal numit „Zarea Domniței”, la răsărit de Făghieni. Se poate, deci, afirmă încă o dată, pe temei documentar, că meleagurile băcăuane au contribuit cu tot ce au avut mai bun la formarea unor mari cărturari, a unor înalți demnitari. (Eugen ȘENDREA)
Lasă un răspuns