ISTORIA ROMANȚATĂ O bombă care a zguduit Bacăul: minijupa

Sfîrșit de septembrie 1959 la Londra. Mary Quant, creatoarea de modă, privește pe fereastră cum cade ploaia rece pe caldarîmul din fața casei. Pare o zi tristă. De după colțul unei clădiri o vede pe Elisabeth, de 16 ani, nepoata sa. Îi deschide repede ușa. Fusta lungă a fetei era udă pînă peste genunchi. Fata risca să răcească. Nu stă mult pe gînduri, ia foarfeca și taie tot ce era plouat. Elisabeth se duce la oglidă și pufnește în rîs: „Nu-i rău. Chiar îmi stă bine așa!”. Mary privește și ea, stă o clipă în cumpănă, apoi sare în sus de bucurie:

„Asta e! Minifusta! Minijupa!”

Se născuse faimoasa minijupă. Avea să fie mai puternică decît o bombă atomică. Într-o clipă va cuceri mapamondul. Mătură totul în cale. Ea va fi întîlnită chiar și în cel mai neînsemnat cătun din lume. Nu-i rezistă nici curentele puritane, destul de puternice în acea vreme. Minijupa devine un simbol al nonconformismului. Fetele tinere pot, în sfîrșit, să-și arate picioarele.

Moda mini-fustei căzuse la timp. De ea aveau nevoie rockul și twistul. Nebunia noii mode nu cunoaște limite. La ea contribuie din plin televiziunea și cinematograful. Marele bulevarde ale lumii sînt invadate de minijupe. E un torent în fața căruia nimic nu-i stă în cale, pulverizînd orice încercare de a i se opune. E ceea ce le trebuia tinerilor. Mary Quant este chiar depășită de fenomen. Nici prin gînd nu-i trecea că se va ajunge aici. Minijupa este, probabil, obiectul de îmbrăcăminte analizat cu cea mai mare stăruință de psihologi și sociologi, care au inclus această modă în cadrul fenomenelor sociale. Mary recunoaște: „Am reușit să exprim o dorință inconștientă de democratizare a modei. Stilul meu nu este doar pentru oameni bogați și faimoși. Am simțit că tinerii așteaptă o schimbare și-am avut această idee care s-a dovedit fericită”.

Au fost proteste?

Multe, dar fără efect. S-au topit ca zăpada sub soarele de primăvară. Asupra lui Mary Quant, desigur, s-au revărsat toate onorurile. Regina Angliei îi conferă „Ordinul Imperiului Britanic”. Avea și de ce. Miliarde de lire au intrat în „pușculița” Angliei. Apoi, Muzeul Londrei, din „Kensington Palace”, îi dedică o impresionantă expoziție în care sînt prezentate toate modelele imaginate de ea, lucru fără precedent pentru un creator în viață, iar prestigiosul ziar „Sunday Times” îi înmînează Premiul Internațional, pentru că „a smuls Anglia din atitudinea ei excesiv conservatoare în privința modei”.

Cum a fost întîmpinată minijupa la Bacău?

Prin anii ’60 Bacăul începuse să se modernizeze. Vestitele mahalale își trăiau ultimile zile. Și iată, în centrul Bacăului își fac apariția două tinere cu minijupe: „Simțeam că toată lumea se uită la noi. Minijupele ni le făcuse o croitoreasă de pe strada „Energiei”, după o revistă de modă. Femeile mai în vîrstă făceau ochii cît cepele și comentau, indignate, apariția noastră. Ne-am obișnuit însă repede cu situația, iar curînd toate tinerele din Bacău au ieșit la plimbare sau la cinema în noile modele”, își amintea Tincuța Moise. La sate, pătrunderea a fost, într-adevăr, mai anevoioasă. La bal fetele mergeau încă cu mamele, fiind supravegheate atent. Au fustele lungi, chiar pînă la călcîie. Va trebui un oarecare timp ca „și pe ulițele satelor să se vadă celebra minijupă”.

Era vremea cînd minijupa strălucea în acordul chitarelor electrice. (Eugen VERMAN)