ISTORIA ROMANȚATĂ Victor Hugo la… Tescani

Careta trasă de doi cai făcu un scurt ocol, apoi se îndreptă spre clădirea Primăriei din Bacău. Vizitiul trase puternic de frîu chiar în dreptul intrării.

– Doamnă Angelica Rosetti, ce bine-mi pare să vă revăd!, zise primarul Ioan Stanciu, coborînd emoționat treptele clădirii.

– Of, domnul primar! Dacă ați ști ce greu am ajuns. Mai, mai să rămînă careta fără roate. Drumurile astea a noastre nu s-au schimbat deloc cred că de la apariția Bacăului…

– Vă asigur, în calitatea mea de primar că voi reface măcar ulițele ce duc spre primărie! Dar, poftiți! Vă așteaptă toată protipendada băcăuană. Sînt curioși ca niște copii. Întîlnirea dumneavoastră la Berna cu marele Hugo, pare a fi evenimentul anului 1868!

Cei doi trecură printr-un mic coridor și pătrunseră în sala „mare” a Primăriei.

– Doamnelor și domnilor, compatrioata noastră, doamna Angelica Rosetti-Tescani!, strigă, cu un aer solemn primarul.

Cei prezenți aplaudară îndelung:

– Doamnă Rosetti, dacă îmi este permis, vă rog să ne povestiți de întrevederile dumneavoastră cu marele francez, Victot Hugo!, ceru cu multă politețe institutoarea Ana Dobrea.

– O, da. Sînt atîtea de spus despre el… Ei, bine, l-am întîlnit în minunatul oraș Berna. Domnia sa prezida un mare Congres al Păcii. Hugo să știți că nu e un poet, un dramaturg, un romancier, ci un zeu! Are, dacă nu mă înșel, 66 de ani, dar a rămas un bărbat falnic. Reprezentanții Europei, aproape că-i cereau un favor. Se simțeau în al noulea cer, dacă numai le acorda un surîs. Mulți îi atingeau hainele ca la sfinți. Ce să vă mai spun, e magnific!

– Doamnă, ați reușit să vorbiți cu el?, se interesează, strîngînd bastonul cu măciulie de argint, fostul primar Gheorghe Negel.

– Desigur. Am avut lungi discuții cu Victor Hugo, despre România. Este încîntat că s-a putut înfăptui unirea celor două țări surori românești și dorește ca ele să-și cucerească independența. Are mare încredere, că noul principe, Carol I, va face totul ca într-o zi, apropiată, să audă că aici s-a înfiripat o nouă țară…

– Doamnă Rosetti, poate nu știți, dar la 7 aprilie, principele Carol a făcut prima sa vizită la Bacău. A rămas uimit de patriotismul sincer al băcăuanilor, de dorința lor de a lupta pentru ca România să fie liberă și independentă…

Nimeni n-a observat că se lăsase întunericul. Afară, în jurul Primăriei, se aprinseră cele 100 de lămpi cu petrol. Într-un tîrziu, cu greu reuși doamna Angelica Rosetti-Tescani, să părăsească incinta Primăriei. Se urcă în caretă, fiind însoțită pînă la intrarea în satul Luncani, de prefectul Gheorghe Lecca și comandantul „Gărzii Naționale”, maiorul Gheorghe Costin. De aici, s-a îndreptat spre casă, unde Costache Rosetti Tescanu, (1814-1879) „stăpînul moșiei Tescanilor”, o aștepta cu nerăbdare. Într-adevăr, spre mîndria noastră a tuturor, doamna Angelica Rosetii-Tescani „care s-a născut și a murit în ținutul Bacăului”, avea să-l întîlnească pe Victor Hugo în 1868 la Berna.

„Doamna Rosetti-Tescani, spun documentele, l-a atras pe Hugo mai ales prin spiritul ei, prin vasta ei cultură, prin sensibilitatea sufletului ei”.

Autorul nemuritoarelor capodopere: „Notre Dame de Paris”, „Ruy Blas”, „Regele se amuză”, Hernani”, „Mizerabilii”, a păstrat o legătură strînsă, printr-o bogată corespondență cu băcăuanca noastră, pînă în anul 1885, cînd Victor Hugo a trecut în eternitate.

Angelica Rosetti-Tescani, își înscrie astfel numele alături de alte celebre nume românești, care au militat pentru creșterea și progresul României. (Eugen ȘENDREA)