Istoria trăită

Ce ne-am dorit, ce am obținut

în istorie este admisă noțiunea de Revoluție ca o mișcare politică și socială care are la bază un program bine stabilit, în vederea înlocuirii de la conducerea politică a unui stat al categoriilor sociale retrograde, care conduc treburile publice în conformitate cu unele principii învechite și care se cramponează să părăsească rolul conducător. Privite prin această prismă, s-au bucurat de aprecieri pozitive revoluțiile care au avut loc în: Țările de Jos, Anglia, Statele Unite ale Americii, Franța, revoluția petrecută în statele Europei în cursul anului 1848. Toate acestea au avut drept consecințe progresul economic, prosperitatea socială, organizarea statului în conformitate cu prevederile unor constituții care au proclamat și garantat în practica de zi cu zi egalitatea în drepturi și în fața legii, libertățile reale ale cetățenilor, nu privilegii în funcție de apartenența la un partid politic sau altul, alte criterii care nu au nimic comun cu adevărul și dreptatea.
Ce s-a întîmplat la noi în decembrie ’89?

O „revoluție” impusă românilor din afara țării

După convorbirile de la Malta, Mihail Gorbaciov și-a asumat dreptul de a-i înlătura pe conducătorii statelor socialiste, pe cale pașnică sau violentă, în funcție de rezistența și opoziția celor aflați la putere în statele satelite fostului URSS. Toate căpeteniile socialiste au aprobat punctul de vedere exprimat de conducătorul moscovit. Singurul care s-a opus acestui deziderat a fost Nicolae Ceaușescu. Acesta s-a deplasat la Moscova, unde a încercat să se opună planului lui Gorbaciov, străduindu-se să-l convingă de faptul că nu avea nici un drept să-și asume asemenea rol deoarece statele în cauză erau, unele, cu adevărat independente. O asemenea poziție era inadmisibilă pentru căpetenia moscovită. Au urmat discuțiile furtunoase terminate cu probabila urare de rămas bun: „Să trăiești pînă la sfîrșitul anului”.
Moscova a luat măsurile necesare pregătirii înlocuirii și asasinării conducătorului român.

Pregătirea unor evenimente „revoluționare” la Iași, Timișoara, București, în alte centre importante din România

în perioada premergătoare izbucnirii evenimentelor revoluționare din principalele centre ale țării, în România au sosit numeroase grupuri de turiști sovietici care ocupau principalele hoteluri din orașele țării. Mulți dintre aceștia aveau pregătirea necesară activităților informative și militare. Ei studiau pozițiile strategice ale fabricilor, uzinelor, gărilor, garnizoanelor din fiecare oraș. Posibilitățile lor de acțiune la momentul potrivit erau multiple, deoarece erau bine pregătiți pentru luptă și echipați pe măsura scopului pe care îl aveau de îndeplinit. Prima încercare de provocare a nemulțumirilor a fost tatonată în Capitala Moldovei, dar contraofensiva organelor de ordine de aici a dus la eșecul tentativei. în Hotelul „Unirea” din Iași au fost cazați, în camere vecine, 110 sportivi români și 176 turiști sovietici. Alți turiști au sosit, în 14 decembrie 1989, cu autobuze și autoturisme de peste Prut, unele dintre mijloacele de transport fiind parcate în apropiere de Piața Unirii, unde urmau să sosească demonstranții, chemați prin manifestele răspîndite în oraș, prin telefon și viu grai. F
orțele de ordine erau prezente la locul stabilit și nu permiteau staționarea persoanelor care soseau aici.

Măsurile luate în Iași nu au permis izbucnirea conflictului organizat

Turiștii sovietici au dispărut din hotel și au abadonat pozițiile ocupate în Piața Unirii din Iași. Deplasarea lor s-a oprit la Timișoara, unde, odată ajunși, au provocat evenimentele cunoscute cu ajutorul pastorului calvin. în orașul de pe Bega evenimentele pregătite anterior s-au desfășurat în mod eficient, bucurîndu-se de unele contribuții externe și de sprijinul populației locale, profund nemulțumită de persoanele conducătoare ale României, induse în eroare și izolate de forțele politice, militare și polițienești, suprasaturate și ele de o conducere necorespunzătoare a statului român. Nu insistăm asupra evenimentelor petrecute în capitala Banatului, dar amintim ecoul produs în București și în restul României, deși totul era ținut sub obroc.
La București, tineretul școlar și studențesc a manifestat în mod pașnic. Imediat, acestuia i s-au alăturat muncitorii, intelectualii și toate categoriile profund nemulțumite de cei ce nu înțelegeau că aveau obligația să părăsească conducerea țării, pe care o aduseseră în pragul dezastrului național datorită obtuzității și principiilor utopiei acoperite de neadevăr, fraudă și crimă. Numai în URSS dictatura proletară se acoperise de trista glorie a omorîrii a peste o sută șaptezeci și două milioane de oameni. Păstrînd proporțiile, și în România fuseseră suprimate numeroase vieți omenești; sute de mii de persoane au fost închise și torturate în numele triumfului dictaturii proletare. Lipsa de drepturi, situația economică precară, înfometarea și amenințarea frigului care se apropia au scos populația Capitalei și a mai multor orașe în stradă, care solicita în mod pașnic, dar cu fermitate, schimbarea sistemului de conducere politică al României. încercarea de reprimare cu forțele armate și cele de ordine a dat greș, deoarece solidaritatea umană și-a spus cuvîntul. Ceea ce era firesc să se petreacă a avut loc. Solidaritatea românească în fața încercărilor de reprimare a unui întreg popor a triumfat, iar foștii conducători au fost forțați să părăsească scena politică.

Formarea unei grupări politice în scopul transformării procesului revoluționar într-un război civil

Evoluția, desfășurarea și scopurile afirmate tot mai deschis și cu hotărîre ale participanților la evenimentele revoluționare din România, care depășeau țelurile organizatorilor din afara țării, ale trimișilor acestora în teritoriul românesc, ca și ale uneltelor din interiorul țării au impus formarea și apariția, după plecarea Ceaușeștilor din Comitetul Central, a oamenilor care au preluat conducerea procesului revoluționar firesc, călăuzirea acestuia pe calea dorită de inspiratorii și organizatorii externi. Primul semnal al călăuzirii spre războiul civil, pentru a justifica intervenția militară pregătită la granițele statului a fost incendierea Bibliotecii Universitare din București, acțiune prin care au fost distruse multe valori naționale care n-au contat nimic pentru cei ce se pregăteau să preia conducerea României pe calea vărsării de sînge românesc. Cei ce pregăteau lovitura de stat au cheltuit multe milioane de dolari și estimaseră ca necesară sacrificarea a 60 000 de vieți omenești pentru justificarea condamnării și uciderii celor ce avuseseră responsabilitatea conducerii României.
îndemnurile și chemările la luptă deschisă între trupele Ministerului de Interne și cele ale Ministerului Apărării Naționale au fost insistente și repetate. Au căzut victime acestor provocări deșănțate și rău intenționate, făcute la Televiziunea Română Liberă, de-a lungul mai multor zile și nopți, mulți ostași și civili nevinovați. Sacrificiile ar fi fost incomensurabile și irecuperabile dacă n-ar fi intervenit oamenii înțelepți și responsabili, aflați la conducerea celor două ministere, care au ordonat intrarea în cazărmi și depunerea armelor, fapte care s-au și petrecut.
în noile condiții au intrat în acțiune teroriștii externi și interni, care au acționat conform dispozițiilor primite. Focurile trase de aceștia au avut ținte precise și scopul declanșării unui război civil nimicitor și distrugător total pentru neamul românesc. Ocupația străină ar fi fost corolarul firesc al întregii activități criminale din decembrie 1989. Din fericire, evenimentele nu au luat calea dorită de aceștia. Armata României și forțele de ordine, întregul popor român, au înțeles perfect situația și nu s-au angajat în măcelul inițiat și organizat în afara țării, pus în practică de oameni instruiți, educați și formați de himera frauduloasă și criminală a marxism-leninismului.

O grupare politică pregătită necorespunzător a preluat conducerea României

Oamenii care s-au autoimpus, în mod nelegitim și ilegal, la conducerea țării formau o grupare eterogenă. Cei care n-au vrut schimbarea radicală, reorganizarea statului și a întregii activități pe principiile normale, care să asigure propășirea țării, a populației, indiferent de apartenența etnică, religioasă, au provenit din rîndurile forțelor politice conducătoare anterior. Opoziția manifestată de reprezentanții autentici ai poporului român a fost reprimată cu brutalitate și crimă. Forțele de ordine ale statului nu s-au angajat în acțiunea de reprimare a unor oameni cinstiți, demni și corecți. Ele au evitat măcelul. Din inițiative bine ascunse și acoperite, au fost organizate mineriadele, forța represivă a dictaturii proletare extrem de bine mascate prin demagogia politică specifică celor destinați să inducă în eroare un întreg popor și opinia publică mondială. Strigătul „revoluția română în pericol!” a fost o mare capcană, dar și o încălcare a drepturilor omului.

Noua putere nu a fost capabilă să organizeze și să conducă poporul român pe făgașul normalității, al dreptății, libertății și propășirii economice

Instituțiile statului au fost acaparate de persoane nepregătite profesional și politic. Juriștii, specialiști doar în dreptul sovietic, au fost solicitați să elaboreze legile în conformitate cu care a fost guvernată țara. Administrația a fost preluată de ingineri neformați în acest domeniu. Conducerea marilor întreprinderi industriale a fost acaparată de oameni nepregătiți și de rea credință. Aceștia, în multe cazuri au demontat mașinile de producție și au organizat întreprinderi paralele, care le-au concurat pe cele ale statului. Fondurile rezultate din beneficiile realizate au luat căi necunoscute și ilegale. După ruinarea întreprinderilor, acestea au fost privatizate pe prețuri de nimic. Capitaliștii autohtoni au fost concurați de cei străini, care cu numai cîțiva dolari au ajuns proprietari în România, iar după aceea au furat și fraudat poporul și statul român condus de incompetenți și oameni preocupați numai de creșterea veniturilor proprii.
Marea privatizare din România a fost o mare înșelătorie și o mare hoție, aproape generală. Cîți dintre români mai știu astăzi cui aparțin acțiunile primite? Unde sînt acestea?
Băncile au fost furate de banii strînși din sudoarea și munca obidită a muncitorilor, țăranilor și intelectualilor români, mereu furați, înșelați și buni de plată pentru o „clasă politică” ce se dovedește a fi orice, în afară de ceea ce se autodefinește cu emfază și un orgoliu demn de disprețuit de întregul neam.
Acești conducători au elaborat o pretinsă lege agrară care a semănat dihonia, certurile, procesele interminabile și crima între frați și rude, dar și venituri pentru avocați. România, datorită incompetenței și intereselor conducătorilor ei din ultimul deceniu și jumătate și-a adus propriul popor în cel mai înalt grad al decăderii sale materiale și spirituale. (Prof.dr. Dumitru ZAHARIA)re au ordonat intrarea în cazărmi și depunerea armelor, fapte care s-au și petrecut.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!