Istorii cu zîmbete

„Război” la Teatrul „Mărăști”

Ridicîndu-și ceremonios pălăria neagră de fetru, C. Iordănescu – vicepreședintele Camerei de Comerț și Industrie Bacău deschise ușa cabinetului prefectului băcăuan:
– Domnule prefect, vă rog să-mi acordați cîteva minute. Atîta vă cer!
Colonelul Minescu surîse și făcu cu mîna semn să se așeze:
– Ce s-a întîmplat?
Trăgîndu-și sufletul, Iordănescu povestește:
– Cei care au asistat sîmbătă, 19 martie, la spectacolul «Poftă bună la Tănase» își pot da seama de lipsa de control a Direcției Teatrelor. Spectacolul acesta, din punct de vedere al impresariatului local – fiindcă aici nu fac o cronică teatrală -, a fost pur și simplu un atentat direct la viața spectatorilor. Domnule prefect, după ce cu multe săptămîni în urmă plătești un loc cu 190 de lei, riști ca în seara spectacolului să fii și bruscat! Pentru 400 – 500 de locuri se vînd peste o mie de bilete! Suntem informați că spectacolul a fost cumpărat de un imbecil străin de meseria impresarului, meserie ce în străinătate cere pricepere și cultură, nu cultura bibliotecii „Grimaud”, – cărțile de joc… De altfel, sala Teatrului „Mărăști” – proprietate a unei Societăți cu bune intenții, nu și-a atins niciodată scopul! Imaginați-vă numai ce s-ar fi întîmplat dacă ar fi izbucnit în seara aceea un incendiu, sau ar fi fost un mic cutremnur, sau chiar o glumă de prost gust? O panică de aceasta ne-ar fi costat viața a sute de spectatori! Și aceasta numai pentru pofta de îmbogățire a unor intermediari nechemați. Nu au învățat nimic din atîtea nenorociri? Mai mult, familiile unui cunoscut medic și a unui inginer din localitate au renunțat de la intrare chiar de a mai asista la acest spectacol. Așadar, domnule prefect, recomand prudență Direcției Concesiunii Teatrului „Mărăști”…
Scena pe care v-o relatăm s-a petrecut la 21 martie 1938…
He-hei, ce vremuri! Lumea se călca pe picioare la teatru!… în acel timp, la teatrul băcăuan mai exista și un război al modei! Mai ales împotriva pălăriilor purtate de doamne. Iată ce consemna un ziar al vremii, exact în urmă cu 70 de ani: „Ne facem și noi ecoul miilor de guri care cer soluționarea chestiunii pălăriilor gentilelor doamne în teatru. E momentul să-i dăm asaltul definitiv! Da! E un asalt în regulă, căci avem de-a face cu niște cupole enorme, cu niște ridicături de parapete. Pălăriile doamnelor au ajuns fenomenale. Ne prindem că măsoară jumătate de metru în înălțime”. S-au luat măsuri? Da! „Doamnele cu pălării nu sunt admise în staluri. Un vestiar special este pus la dispoziția doamnelor, pentru ca bărbații să nu fie împiedicați să vadă spectacolele”.
Aveau dreptate! Pălăriile deveniseră adevărate… „grădini plutitoare”! (Eugen Șendrea)în seara aceea un incendiu, sau ar fi fost un mic

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!