Istorii cu zîmbete

A venit filmul!

Cînd a apărut cinematograful în satele băcăuane? Tîrziu de tot. Preotul Alexandru Luncanu își amintea că la Berești-Bistrița un sătean, Ion Ignat, aducea filme – pe care le proiecta în casa veche a lui Gheorghe Gălățeanu – prin anii 1933-1935. Dar, cu tot efortul lui, n-a avut nici un succes pentru că „nu aducea filme interesante”. Pînă în 1948 existau „cinci cinematografe orășenești și nici un cinematograf sătesc”. Cei care și-au dat seama de uriașa importanță a cinematografului în sistemul de propagandă au fost comuniștii. Ca urmare, „în 1948, pe teritoriul județului Bacău – scria Gheorghe Botez, șeful «Biroului Rețea Cinematografică» – activau două caravane cinematografice ale Comitetului Județean de Partid și o caravană cinematografică a Comitetului Județean Provizoriu; acestea organizau spectacole cinematografice în mediul rural, la care sătenii erau invitați să vizioneze filmele fără să plătească bilete de intrare”. Un an mai tîrziu funcționau trei cinematografe sătești în satele: Luizi Călugăra, Oituz și Râpele (Gura Văii).
Cum se viziona un film, în acele timpuri?
în 1949 s-a turnat doar un film românesc. Filmele erau aduse din străinătate. Caravana sosea seara, după ce se înnopta și afară era vreme bună. Ecranul era, de obicei, peretele alb al unei școli sau două cearșafuri prinse între ele. „Până la sfârșitul anului 1950, pe baza dotărilor cu aparate de proiecție de 16 mm de către «Comitetul pentru Așezăminte Culturale», funcționau 15 cinematografe sătești, ca la începutul anului 1951 toți cei 15 «proiecționiști sătești» să urmeze un „curs de inițiere de 10 zile la Bacău”. „După înființarea întreprinderii Cinematografice regionale Bacău (director – Iustin Faicevici), aceasta a fost dotată cu «opt cinemobile, iar cele 31 de cinematografe ce funcționau în cadrul căminelor culturale au intrat în componența întreprinderii»”.
Aparatele de proiecție erau de fabricație românească de tip „Tehnocin”. Menținerea în stare de funcționare a acestor aparate era deosebit de dificilă. Iată ce povestea Ioan Tiron – „coordonator de sector 16 mm”: „în luna octombrie 1954 mi s-a dat ca sarcină să răspund de buna funcționare a aparatelor electrogene de la cinematografele sătești din Ghimeș-Făget, Agăș, Scorțeni, Oituz, Onești, Scutaru, Livezi, Gura Văii și Căiuți. întreținerea și buna funcționare a acestor aparate ne dădeau mare bătaie de cap. Greutatea cea mai mare o aveam cu piesele de schimb, de care întreprinderea nu dispunea pe măsura nevoilor. Duceam lipsă de grife și rame de apărare, care se uzau foarte repede. Preocupat ca toate cinematografele sătești să-și desfășoare activitatea continuu, fără întreruperi din motive tehnice, am fost nevoit să înlocuiesc dinții grifelor cu ace de patefon și ramele de apărare să le acționez din arcuri de ceas uzate pe care le procuram de la diverși ceasornicari. Aceste improvizații constituiau operațiuni tehnice extrem de greoaie și migăloase pentru că nu aveam nici scule corespunzătoare pentru executarea lor. Eram nevoit să mă rog de diverși meșteri particulari să-mi dea voie să fac o gaură sau să efectuez o sudură. Filmele și materialele de popularizare le primeam de la «Oficiul de difuzare a filmelor Iași»… O altă greutate cu care am fost confruntat în trecut a fost aceea a deplasărilor la unități. întreprinderea nu dispunea de mijloace de transport, iar IRTA nu avea mașini pe toate traseele, fapt ce mă obliga să merg, de la o unitate la alta, mai mult pe jos. De multe ori, când se produceau defecțiuni la amplificatoare, eram obligat, pe vânt, pe ploaie sau pe ninsoare să merg cu amplificatorul câte 10-15 km până la stația IRTA…”.
Primele filme „care au rulat în condiții bune” au fost: „Bumbești-Livezeni”, „Alexei Matrosov”, „Vagabondul”, „îndrăzneala”, „Mai tare ca moartea”, „Cociubei”, „Cazul sergentului Grișa”. Mai tîrziu au fost „Dacii”, „Columna”, „Pentru Patrie”, „O viață închinată fericirii poporului”, „Zidul”.
Fenomenul cinematografic avea să prolifereze și la Bacău. Prin strădania și priceperea lui Vladimir Lucaveschi s-au realizat pelicule precum „Trebuie să știm”, „Oameni și fapte în silvicultura județului Bacău”, „Strada Mare”. Nu pot fi uitați nici alți truditori ai fostei întreprinderi cinematografice Bacău: Aurel Panaitescu, Leonid Lupescu, Petrică Tănase, Constantin Bossie, Ioan Haritonov (Rojé), Alecu Irimia, Ioan Mancaș, Constantin Ilinca, Manole Dornescu, Ioan Lupu și mulți alții. (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!