Istorii cu zîmbete

„Ieșirea” în lume…

* Bacăul la „Expoziția universală de la Paris”

Scuturîndu-și căciula de zăpadă, Ghiță Pavli intră în biroul primarului Gheorghe Negel:
– Bună dimineața, dom’ primar!
– Bună să-ți fie inima, coane Ghiță! Frig tare afară!
– Frig, nu glumă! E a doua zi după „Bobotează” doar…
– Ia loc colea, lîngă sobă, să te mai dezmorțești. Știi de ce te-am chemat?
– Am aflat: participarea Bacăului la „Expoziția Universală de la Paris”.
– Exact. Vreau să mă consult cu tine ce trimitem noi la marea expoziție. Țin foarte mult să nu ne facem de rîs. Acolo vin oameni din întreaga lume…
– Dom’ primar, și eu m-am gîndit la treaba aceasta mai toată noaptea. La Bacău facem și noi lucruri frumoase: încălțăminte de calitate, căciuli, cojoace alese, mese, scaune, dulapuri. A, și să nu uit: cele două fabrici care fac strașnice oale de pămînt!
– Mda! Ai dreptate. Dar, din toate acestea ce trimitem?
– M-am gîndit să vă arăt niște sumane cum nu s-au mai văzut pe fața pămîntului. Sînt făcute de meșterul Anton și calfele sale. Vor rupe, cum se spune, „gura tîrgului”. De la Mihai Zugravul, pictorul de la biserica „Sf. âmpărați”, am primit 5 icoane de o rară frumusețe, cu lucrătură numai în argint. Adevărate opere de artă. Chipurile sfinților, juri că sunt vii!
– Bine, Ghiță. Să dea bunul Dumnezeu să ne putem mîndri cu ele, acolo, în capitala lumii. Mai mult, să ne facem cunoscut dragul nostru oraș!
în 1867 Bacăul avea cam 10.000 de suflete, adică tot cam cît o comună mărișoară de astăzi. începuseră a se ridica construcții și grădini publice, iar lumea băcăuană se dezmorțea din „locul unde nu se întâmpla nimic”. După cumplita ciumă din 1866 băcăuanii se trezesc cu adevărat la viață. Se plimbă, liniștiți, în „Grădina cu plopi” sau, seara, pe stradele principale luminate de „lămpile cu gaz”. Pităriile „se înmulțesc”, apare și prima birjă. Tot ei îl salută ceremonios pe „dr. Toroceanu”, primul doctor din oraș. Se înființează „Societatea pentru tir” și „Societatea pentru învățătura poporului român”. Și unde mai puneți că în zilele de vară colbul străzilor era domolit de un „bălălău din primărie”. Cît despre participarea de la Paris, aflăm că „…acest oraș a participat cu obiecte fabricate într-însul și anume: veșminte brodate (sumane) și cu icoane de argint”.
A fost prima participare internațională a Bacăului din întreaga sa istorie. S-a bucurat Bacăul de succes? Bănuim că da… (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!