Jaf la metru cub

Ștefan RADU

Nici trimiterea în judecată a familiei Năstase, nici prostia cu dosarele de Securitate ale nu știu căror pițifelnici, nici agitația fundamentalistă a cîtorva moraliști de serviciu nu mai pot acoperi imensul scandal al privatizării Petrom. Vinderea mascată a resurselor naturale ale României la un preț de nimic înseamnă – fără exagerare! – trădare a intereselor naționale. Efectele sînt abia la început. Din fericire, pînă acum, iarna nu și-a arătat colții. în ianuarie și februarie, însă, facturile la încălzire vor da adevărata dimensiune a „privatizării de succes” cu care ne-au pricopsit politicienii de ieri și de astăzi. într-o lume în care resursele energetice reprezintă adevărate arme letale, noi ne-am predat fără cel mai nesemnificativ gest de rezistență. Am creat un monopol străin pe rezerva de hidrocarburi pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu. Plătim – ca proștii – bani grei exact pe ceea ce ne aparține.
La adăpostul celor mai abracadabrante diversiuni, găștile de funcționari și politicieni pe care le-am mandatat să ne administreze viața ne-au transformat în sclavi pe propria noastră moșie. Timp de aproape un an ni s-a vînturat steagul „asanării morale”, în vreme ce acestor falși arhangheli li se fîlfîia de grija poporului. S-a creat o falsă paradigmă: „structurile securisto-comuniste” au blocat drumul spre normalitate al României. Păi care securiști?! Că pe contractul de privatizare de la Petrom (ca și la BCR sau alte mari afaceri) sînt semnăturile unor „tineri specialiști”, oameni curați din punct de vedere moral. Am impresia că ne-am pricopsit cu niște „hoți curați” – cum zicea Caragiale – și fără scrupule – cînd vine vorba de nația asta. Așa cum în problema asanării morale observăm că primii dați în gît sînt exact reprezentanții diverselor asociații civice și culturale (au blocat ei drumul țării către normalitate?!), la fel în domeniul economico-politic descoperim că „noua generație”, cea nemînjită de comunismul zdrobit la Revoluție, fură mai abitir și cu „programă”! Acum, după ce a explodat scandalul Petrom, se pregătesc – aceiași specialiști – să vîndă și Romgaz. Premierul Tăriceanu – cel care în campania electorală vorbea de mafia securisto-comunistă – și președintele Băsescu – marele adversar al sistemului ticăloșit, nu ticălos – sînt pe cale să gireze un alt jaf la metru cub. Dacă pierdem și Romgaz, atunci chiar că putem să plecăm în Congo să vindem mici! La adăpostul diverselor „perdele de fum” din categoria stolojenismelor și dosariadelor, băieții isteți cu patalamale de capitaliști sadea vînd mobila din casa comună a neamului. După ei potopul! Cîteva grupuri de interese ne amețesc – prin presă, prin zvonuri sau prin alte mijloace – în fiecare zi și pun mîna pe ce-a mai rămas din averea țării. De exemplu, la RAFO Onești dintr-o dată s-a lăsat liniștea. Este liniștea dinaintea furtunii ce se așteaptă după 8 decembrie. Dintr-o trăsătură de condei, în acel moment, rafinăria se poate vinde la preț de activ falimentar, iar cumpărătorul intră în posesia unui adevărat diamant. Noi stăm și ne uităm în gura defectorului Turcu, în vreme ce puternicii zilei își umplu propriile teșcherele.
O armată de juriști se chinuie să găsească variante pentru atenuarea dezastrului provocat de privatizarea Petrom. Mare lucru nu cred că se mai poate schimba. Contractul nu mai poate fi anulat (ne-ar spulbera comunitatea internațională și am plăti daune de ne-am cocoșa!). Dacă am fi un popor care înțelege hoția căreia i-am căzut victimă din cauza propriilor noștri reprezentanți politici și dacă ne-ar anima cel mai firav sentiment de solidaritate am boicota noul proprietar. De exemplu nu am mai alimenta la stațiile acestei firme, cu carburanți, autoturismele noastre. Cum ar arăta Petrom cu niște benzinării pustii? Sau am trece pe centrale cu lemne, cărbune sau combustibili achiziționați de la concurență. Sindicatele ar putea organiza proteste în interiorul acestei societăți, deoarece chiar membrii lor vor suferi de frig în case sau vor ajunge datori vînduți pe viață din cauza facturilor încasate de Petrom. Există acțiuni – chiar dacă par doar gesturi simbolice – care să arate noilor proprietari occidentali că nu sîntem doar vite de jug și piață de profit pentru ei. Altfel, cacialmaua Petrom va rămîne doar un episod (trecut sau viitor) din lunga telenovelă a jafului instituționalizat din România (BCR, CEC, Romgaz, Nuclearoelectrica, RAFO, Loteria Română, Transelectrica, Romtelecom etc.)…i ne uităm în gura defectorului Turcu în vreme ce puternicii zilei își umplu prorpiile teșcherele.
O armată

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!