Jurnalul unui outsider

O aniversare

Ioan NEACȘU

Zilele trecute am privit pe ecranul televizorului la o agapă organizată cu prilejul aniversării a zece ani de cînd alegerile din noiembrie 1996 aduceau în fruntea țării Convenția Democratică din România și pe domnul președinte Emil Constantinescu. Au mai fost cîteva prezențe ale domnului președinte la niște tolk-showuri, chiar de ziua lui de naștere – la mulți ani! -, dar încă nu putem vorbi de o imagine corectă a guvernării CDR. Victoria împotriva forțelor criptocomuniste de acum zece ani a fost doar aparentă, deoarece CDR-ul nu deținea majoritatea în Parlament pentru a putea forma un guvern, iar domnul Emil Constantinescu a învins în al doilea tur de scrutin datorită voturilor transferate lui de Petre Roman, în schimbul șefiei Senatului promisă acestuia. Petre Roman ajungea astfel omul numărul doi în stat, iar Convenția era distrusă de Coaliție, adică de colaborarea sinucigașă cu Partidul Democrat și cu UDMR. Guvernul Victor Ciorbea a fost lăsat să fiarbă în suc propriu, să elaboreze sute de legi care nu se vor fi aplicat niciodată, deoarece, atunci cînd a fost oportun, guvernul a fost răsturnat de un ministru „democrat”. Este adevărat că Victor Ciorbea nici nu a fost susținut de propriul său partid, de PNȚCD, deoarece este absurd ca un prim-ministru să nu aibă nici o funcție în partid (așa cum se cere acum domnului Călin Popescu Tăriceanu!). Povestea potrivit căreia un ministru face administrație, nu politică, poveste invocată acum și de domnul Flutur, este doar un mijloc de distrugere a credibilității guvernului, deoarece alegătorii au ales pe criterii politice, nu administrative. Nu are rost să spargem uși deschise, acestea sînt principii elementare, vreau doar să atrag atenția asupra paralelismului existent între felul în care a fost distrus PNȚCD-ul și felul în care se încearcă acum distrugerea PNL-ului.
Dar, să revin la domnul președinte Emil Constantinescu. Trei sînt ideile pe care le-a dezvoltat ca erori de interpretare a mesajului său de către mass-media. Prima este aceea că el nu a susținut niciodată faptul că ar fi fost învins de securitate, ci doar că ar fi fost învins de securitate în materie de imagine, iar ziariștii l-au citat trunchiat. Este adevărat, dar cine este de vină că a fost perceput din ce în ce mai distorsionat? Era clar că electoratul nostru, needucat din punct de vedere politic, reacționînd doar emoțional, era ușor de manipulat. Specialiștii în dezinformare din securitate n-au avut o treabă prea grea de făcut, dar cum și-a selectat el însuși staful? Mulți dintre cei oploșiți pe lîngă Cotroceni au devenit apoi adevărați detractori, sub motiv că „fac analiză politică” (sic!). Imaginea CDR o făcea doamna Mona Muscă, pe ceilalți nici nu mă mai obosesc să-i numesc. Dacă analiza complexă și completă pe care o face domnul Emil Constantinescu în cartea sa „Adevărul despre România” va servi istoricilor să înțeleagă rolul uriaș pe care l-a jucat în salvarea României de la dezastru în acel sfîrșit de secol ca un sfîrșit de lume, ea nu ajută cu nimic la schimbarea imaginii pe care și-a făcut-o electoratul de azi, captiv al unor mass-media manipulate de specialiștii în dezinformare. A doua idee pe care o dezvoltă domnul președinte Emil Constantinescu este aceea că el a spus despre punctul 8 al Declarației de la Timișoara și despre lustrație că nu mai sînt necesare în sensul că atîta timp cît ai puterea poți aplica această epurare și fără legea lustrației. La Cotroceni, de exemplu, au fost îndepărtați toți cei care cădeau sub incidența celebrului punct 8. La fel s-a întîmplat și la Guvern. Eu îl cred și îl înțeleg, dar problema era să se facă o cît mai severă curățenie la primării și în instituțiile statului, în școli și spitale, în justiție și poliție, adică acolo unde orice inițiativă a guvernului era sistematic sabotată, ca să nu mai vorbesc de Parlament! A treia idee este că nu i-a făcut pe intelectualii din „Alianța Civică” frustrați, ci a spus doar că nu trebuie să se comporte ca niște frustrați, ci să aibă inițiativă! Foarte frumos, dar unde? Cum pot avea inițiativă dacă-i aduni într-un amfiteatru la „Muzeul țăranului român” și le spui să nu mai fie frustrați, ci să aibă inițiativă? Este ca și cum i-ai lega cuiva mîinile, l-ai arunca în apă și i-ai spune să înoate!
Asupra acestor trei probleme domnul președinte trebuie să admită că explicațiile domniei sale conțin doar jumătate din adevăr. Acum nu putem decît să constatăm ce s-a întîmplat, nu avem cum repara trecutul. Trebuie doar să învățăm. De ce este hulit omul providențial, care s-a sacrificat pentru a salva România? Cum a dispărut de pe scena politică un partid istoric de importanța PNȚCD? Cum va dispărea acum PNL? Cine-i „killer”-ul, același acum zece ani pentru țărăniști, iar azi pentru liberali? Dar mai ales, cine-l comandă? at să

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!