JURNALUL UNUI OUTSIDER

Holocaustul roșu

Ioan NEACȘU

Peste cinci sute de intelectuali au semnat o scrisoare inițiată de domnul Sorin Ilieșiu – vicepreședinte al Alianței Civice, prin care se cere Parlamentului României și Parlamentului Uniunii Europene să ia act de faptul că în Romania regimul comunist a fost declarat oficial nelegitim și criminal și, în consecință, trebuie luate toate măsurile necesare ca procesele legate de evenimentele din decembrie 1989, martie 1990 Tîrgu-Mureș, mineriadele din 1990, 1991, 1999, revoltele minerilor din 1977, ale brașovenilor din 1987 să fie finalizate. Se cere chiar un calendar cu date-limită care să fie respectat, iar vinovații să plătească pentru crimele comise. în scrisoare se mai spune: „Avînd în vedere faptul că actuala criză politică din România a fost declanșată imediat după condamnarea oficială a crimelor comunismului, considerăm că această criză reprezintă o încercare de a bloca urmările firești ale condamnării oficiale”. Cititorul înțelege acum cît de sincer a fost domnul președinte atunci cînd a condamnat comunismul! Cererea ca această condamnare să nu fie doar demagogie, ci să aibă și o finalizare efectivă îmi amintește de stilul care a consacrat Alianța Civică și mă bucur că acesta a înviat! Urgentarea adoptării legii lustrației este nu doar un omagiu adus Timișoarei, ori lui George Șerban, ci o soluție efectivă la problema reformării clasei politice. Această lege este mai importantă ca votul uninominal și trebuie adoptată înainte de alegerile pentru Parlamentul Uniunii Europene. Realizarea acestor cerințe nu trebuie să ne facă să renunțăm la procesul comunismului. De fapt, acest lucru îl și urmărește „Raportul Tismăneanu”!

Citesc în foarte buna revistă „Rost”, editată de un talentat publicist ex-băcăuan, domnul Claudiu Tîrziu, un interviu cu doctorul Florin Mătrescu, emigrat în RFG, unde a practicat medicina peste douăzeci de ani, pînă după căderea comunismului, cînd s-a întors în România. Autor al unui volum intitulat „Holocaustul roșu”, doctorul analizează cu acribie crimele comunismului și le compară cu cele ale nazismului. Crede că această sintagmă îi aparține, deși în Germania nu poți vorbi de așa ceva. Acolo s-a cultivat cu tenacitate un complex al vinovăției doar față de evrei, exploatat apoi într-o adevărată industrie, cum susține Norman Finkelstein. De pe urma suferinței, evreii au cîștigat circa 180 de miliarde de euro, daune plătite celor care au suferit sau urmașilor lor. Este adevărat că evreii au avut pe cine culpabiliza, pe nemți, care nici prea săraci nu-s… Noi de la cine să cerem despăgubiri? De la statul român? De unde? De la ruși, pe motiv că ei au produs de fapt „holocaustul roșu”? Mă îndoiesc de faptul că rușii vor pune privirea în pămînt și vor accepta că sînt tot atît de vinovați ca nemții, măcar pentru deportările în Siberia. Cine va plăti pentru milioanele de zile de muncă forțată prestate de elevii, studenții și profesorii din România timp de zeci de ani? Cine-i va despăgubi pe cei care au trecut prin închisorile comuniste, ori pe urmașii lor, mai ales ai celor care au fost uciși? Gheorghe Gavrilă Copil, unul dintre cei mai autentici combatanți pe frontul anticomunist, apreciază că pagubele pe care ar trebui să le cerem ar fi de 200 de miliarde de euro numai evreilor care au contribuit la holocaustul roșu în Basarabia! (v: www.procesulcomunismului.com). Pe site-ul citat mai sus există mii de mărturii, mii de idei în legătură cu felul în care poate fi realizat efectiv procesul comunismului. Memorialul Sighet, acest adevărat memorial al holocaustului roșu pentru întreaga Europă, după ce a adunat tone de documente, după ce a antrenat cele mai strălucite minți în studierea acestui fenomen unic în istorie, poate ar putea organiza un proces al comunismului care să nu aștepte cu zecile de ani ca procurorii să se pronunțe, ca judecătorii să decidă… Pe baza lor, procesul acesta va avea loc doar la sfîrșitul lumii! mii de mărturii, mii de idei în legătură cu felul în care poate fi realizat efectiv procesul comuni

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!