JURNALUL UNUI OUTSIDER

Poporul suveran

Ioan NEACȘU

Ziua de 19 aprilie 2007 va rămîne în istoria României drept ziua în care parlamentarismul, cea mai autentică expresie a democrației, s-a instalat cu adevărat la noi prin hotărîrea de suspendare a președintelui Traian Băsescu. Într-o democrație poporul este suveran, dar își exprimă suveranitatea prin reprezentanții săi, pe care-i trimite în Parlament, nu huiduind sau bătîndu-se în piețele publice. Doar în comunism se vorbea de „unitatea de nezdruncinat a întregului popor în jurul partidului, al secretarului său general”. Într-o democrație așa ceva nu există, oamenii au opinii diferite și diversitatea opiniilor, a partidelor existente în Parlament reflectă acest lucru. Nici suspendarea istorică de care vorbim nu s-a realizat cu o unanimitate de voturi, dar raportul de trei sferturi la un sfert în favoarea suspendării reflectă voința, opinia țării. Nu cei cîteva mii de cetățeni adunați în Piața Constituției, care au scandat pentru Traian Băsescu, sînt expresia voinței populare, ci reprezentantul lor din Parlament, care acolo are doar un vot. „Nimeni nu le-a mandatat celor 322 să voteze suspendarea. Ei și-au luat mandatul de la oligarhi” – spunea domnul Traian Băsescu în cuvîntarea rostită la miting. Lăsînd la o parte construcția frazei, trebuie să vedem în ea o expresie a gîndirii totalitare: parlamentarii nu exprimă voința celor care i-au trimis acolo, ci voința unor stăpîni. Este aici o lipsă de respect pentru Parlament – adevăratul reprezentant al poporului – pe care nu o avea nici măcar Nicolae Ceaușescu: în simulacrul de proces de dinaintea execuției el spunea că nu răspunde decît în fața Marii Adunări Naționale, deci recunoștea în Parlament o instanță superioară lui !
Parlamentul nostru s-a comportat pentru prima dată ca o expresie a voinței celor care l-au „mandatat” și, cu excepția PSD-ului, care ca inițiator trebuia să voteze „în bloc”, parlamentarii au votat „după propria conștiință”. Așa se exprimă voința „poporului suveran”, nu în stradă! Vă imaginați că Marea Adunare Națională ar fi votat suspendarea lui Nicolae Ceaușescu? Chiar după 1989 paralizia hipnotică în fața „tătucului” a funcționat, atunci cînd Parlamentul nu a avut curajul să-l suspende pe Ion Iliescu. Pe 19 aprilie, pentru prima dată în istorie, parlamentarii romîni au votat după propria conștiință, au exprimat prin votul lor voința majorității românilor. Curtea Constituțională, invocată de Excelența Sa Domnul Președinte Traian Băsescu drept martoră că nu a încălcat Constituția, a elaborat de fapt un text ambiguu, din care se vede că admite încălcări ale Constituției, dar nu le consideră „grave”! Ce înseamnă „încălcări grave”? Însuși domnul Traian Băsescu spune că nu există încălcări grave sau mai puțin grave, ele sînt sau nu sînt. Curtea Constituțională a constatat că sînt și a lăsat Parlamentului grija să spună prin vot dacă acestea sînt grave sau nu. A contesta o hotărîre a Parlamentului, cum a făcut domnul Traian Băsescu, este mai mult decît penibil, iar Curtea Constituțională nu a mai procedat cu mănuși, i-a spus în față că această contestație este „inadmisibilă”!
Cum se explică totuși susținerea de care se bucură președintele suspendat din partea unor intelectuali și chiar a unor forțe „de dreapta”? Reporterul unui post de televiziune spunea că l-a văzut la mitingul de duminică și pe Gabriel Liiceanu! Eu nu cred, dar mă surprinde prezența doamnei Monica Macovei, de exemplu. Cred că este vorba de ura maladivă față de PSD, care încă este perceput ca un partid criptocomunist. Dar din 1989 au trecut șaptesprezece ani, „emanații” din PCR și din securitate au mai murit, ori au mai îmbătrînit. FSN-ul însuși s-a împărțit în PSD și PD. De ce ar fi „cei răi” în PSD și „cei buni” în PD? De ce n-ar fi invers? De ce ar fi mai puțin comunist, ori mai puțin corupt domnul Stolojan decît domnul Văcăroiu? Cred că toți cei care au luptat și luptă sincer împotriva comunismului trebuie să nu mai reacționeze emoțional, ci să gîndească lucid unde, sub ce mască se mai ascunde acesta?
Dacă Parlamentul l-a găsit vinovat pe domnul Traian Băsescu de încălcarea Constituției și l-a suspendat, putem să spunem noi că nu este așa? Dacă participanții la referendumul din Duminica Orbului vor vota în majoritate împotriva demiterii, mulțumindu-se cu el așa cum este, nu înseamnă că domnul Traian Băsescu nu a încălcat Constituția, ci doar că alegătorii acceptă acest lucru. Va învăța ceva domnul președinte suspendat Traian Băsescu din toată această întîmplare, vom vedea la Cotroceni un alt comportament prezidențial? Eu mă îndoiesc, însă prefer să închei aceste rînduri, apoteotic, cu niște versuri de George Topârceanu: „…Dar mai bine piară dacă i-a fost dat,/ Decît cu rușine, mic și atîrnat!”i adunați în Piața Constituției, care au scandat pe

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!