JURNALUL UNUI OUTSIDER

Istorie recentă

Ioan NEACȘU

Domnul Mihai Dorin este profesor la Universitatea Gheorghe Asachi din Iași, unde predă istoria culturii, ideilor și mentalităților, dar a fost și deputat în legislatura 1996-2000, iar în prezent este și unul dintre cei mai importanți lideri ai PNȚcd. Vreau să spun că domnia sa nu doar scrie istorie, ci și face istorie, așa cum M. Kogălniceanu, să spunem, nu doar deschidea cursul său de istorie națională la Academia Mihăileană, ci și făcea istorie, și încă ce istorie! Domnul Mihai Dorin, după ce s-a format la cea mai înaltă școală de politică și morală românească, studiind, pentru doctorat, opera filosofică, morală și politică a lui Mihai Eminescu, încearcă în cartea sa „România de la comunism la mineriade”, lansată sîmbătă și în Bacău, odată cu vernisajul unei expoziții Crăiță-Mândră Vasile & Marius la Muzeul „Iulian Antonescu”, să abordeze istoria recentă a României. Cartea profesorului ieșean analizează ultimele șase decenii ale istoriei noastre într-un eseu profund și strălucitor prin erudiție, prin analiza de multe ori definitivă, dar și prin sublimul pe care îl degajă paginile tragice ale existenței poporului român.
Istoria recentă este dificilă în măsura în care nu ai perspectiva pe care ți-o dă timpul. Autorul acestui studiu obține însă o altfel de perspectivă, poate mai profundă, pe care i-o dau cultura și o anumită sensibilitate estetică, o intuire a faptelor dincolo de argumente strict logice. El citează masiv, de la Tacitus la Pavel Coruț, trecînd de multe ori prin literatură sau filosofie în scopul de a lumina înțelegerea faptelor prin asocieri cu cît mai surprinzătoare, cu atît mai relevante. Istoria este văzută, prin acest filtru de erudiție, sincronic și diacronic în același timp: asocierile posibile, uneori explicite, de cele mai multe ori doar sugerate, luminează cele mai ascunse evenimente. Istoria creșterii și descreșterii comunismului în țările est-europene face ca anul 1989 să fie văzut în oglinzi paralele, amplificarea imaginii aruncînd în ridicol teoria ridicării spontane a poporului… Ieșean fiind, autorul insistă asupra pregătirii unei revolte anticomuniste pe 14 decembrie, la Iași. Ea nu s-a produs datorită faptului că Securitatea a aflat. De la cine? Asemena nume ar trebui să caute CNSAS-ul, nu profesoare care dădeau caracterizări benigne din obligație. Analiza rădăcinilor politice, sociale, economice, de mentalitate, filosofice ale comunismului din România arată că el o fi fost adus „pe tancuri”, dar avea condiții să devină cel mai virulent, incomparabil cu cel polonez, ceh sau maghiar. Din acest motiv noi nu am avut o rezistență organizată a intelighenției, noi nu am avut un Havel! Intelighenția din România s-a refugiat în interstițiu (Sorin Alexandrescu), sau a trădat pur și simplu (Ana Selejan). La această teorie eu nu subscriu. Pe cine au trădat intelectualii, dacă ei se aflau oricum „în interstițiu”? Și-au trădat vocația de luminători ai poporului? Noi nu am avut un mare Havel, dar am avut mii de haveli mai mici, mii de intelectuali care au contribuit, prin rezistența lor, la erodarea, fie și doar a credibilității regimului comunist.
Dar să mă întorc la cartea domnului Mihai Dorin. Excepțională mi se pare istoria comparată a țărilor est-europene de după 1989. Față de fostele țări socialiste, doar în România comunismul a fost salvat, prin scrisoarea celor 6, apoi prin Frontul Salvării Naționale. Criptocomunismul astfel constituit, cum spunea Corneliu Coposu, a urmărit distrugerea partidelor istorice. După scoaterea din scenă a PNȚcd-ului urmează distrugerea PNL-ului, pentru ca „pluripartidismul” să fie mimat doar de cele două clone desprinse din FSN! Profesorul, însă, nu face doar literatură, sau analiză politică; el ține la rigoarea științifică, astfel că termeni ca revoluție, democrație, opoziție, partide și pluripartidism, mineriade, represiune etc. sînt riguros definiți, parcă pentru a contracara modul aproximativ în care sînt manipulați demagogic în scena politică. Oricît ar fi de tentat să ia el însuși poziție politică față de evenimente cu totul și cu totul recente, autorul se menține în limitele pe care știința i le impune. Aceste limite sînt depășite doar de calitățile de scriitor ale domnului Mihai Dorin, care fac din cartea sa un eseu ce luminează cu puterea artei lunga noapte comunistă pe care a traversat-o poporul român, încercînd să-l facă pe cititor să înțeleagă de ce i se întîmplă ce i se întîmplă!lent, incomparabil cu cel polonez, ceh sau maghiar. Din acest motiv noi nu am avut o rezis

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!