Jurnalul unui outsider

Ioan Neacșu

VALOAREA EVALUĂRII

Apropierea sfîrșitului de an școlar amplifică pînă la isterie comentariile pe marginea examenelor. Elevii care au luat note mici la simularea capacității sau a bacalaureatului sînt făcuți „loaze”, comentatori care au trecut ei înșiși cu greu bac-ul dau note proaste profesorilor și discută cu superioritate despre „asigurarea calității în educație”, ca și cum ar fi vorba de producția de salam, ziariștii – care se pricep la toate, deci și la învățămînt, profetizează academic faptul că „dacă nu se dau pe brazdă, școlile vor rămîne pustii”. Acest atac concertat al incompetenței este favorizat și de minister, care în loc să continue opera de modernizare a învățămîntului inaugurată de domnul Andrei Marga, începe cu sfîrșitul: cu evaluarea procesului instructiv și educativ. Mania concursurilor și proliferarea testelor de tot felul capătă în învățămînt dimensiunea tipic românească a formei fără fond. La urma – urmei, ce evaluăm? Care este scopul evaluării? Profesorii sînt obișnuiți, încă din „epoca de aur”, să fie beșteliți de activiști agramați, care confundă procesul de învățămînt cu procesul de producție. Dacă școala devine „furnizoare” de servicii, ca o frizerie, iar elevul, părintele și „comunitatea”(!) sînt beneficiari, atunci toată legea învățămîntului trebuie schimbată, trebuie să nu mai vorbim de „ideal educațional”, de formarea elevului ca rezultat al unui lung proces instructiv-educativ, ci de scopuri imediate. Are nevoie Europa de culegători de căpșuni, sau de servitoare ori gunoieri ? Școala este gata să „furnizeze specialiști” în domeniu! Un liceu cunoscut pentru calitatea claselor de elevi viitori electroniști se mîndrește acum că pregătește… croitorese! Filosoful Constantin Noica spunea că noi, românii, avem mentalitate de slugi, nu știm să ne comportăm ca stăpîni! În tot secolul trecut am avut un învățămînt superior multor țări din Europa; de ce trebuie să-l abandonăm, maimuțărindu-i pe occidentali!; de ce să nu ne impunem valorile noastre? De ce o repetiție a examenelor din vară, foarte necesară atît pentru profesori, cît mai ales pentru elevi, să devină prilej pentru a ne manifesta paranoic, culpabilizînd școala, pentru care ar trebui să avem tot atît respect cît pentru Biserică?
Este absurd ca elevii și profesorii să fie insultați pentru niște note care, de fapt, nu evaluează nimic. Sînt elevi care s-au prezentat la „simulare” la obiectul pe care-l stăpînesc cel mai bine și ei au luat note mari. Sînt însă unii care s-au prezentat la obiectul la care se simt nesiguri, tocmai pentru a vedea ce mai au de făcut. O elevă foarte bună a făcut doar un subiect, pentru că doar acela o interesa. A luat patru puncte, dar asta nu înseamnă că este de nota patru! Scopul acestei testări nu a fost evaluarea, ci o repetiție generală pentru ce va fi la vară. A-i face „loaze” pe elevii care au folosit inteligent prilejul oferit de minister mi se pare cel puțin jenant.
Pentru că tot veni vorba, și examenele din vară sînt comentate în fiecare an absurd, cei care-și dau cu părerea apreciind în procente o muncă de creație care nu prea poate fi măsurată. Fiecare generație își are premianții ei, dar și repetenții ei. Profesorul lucrează „cu materialul clientului” și același profesor l-a învățat și pe premiant, și pe repetent. Adevărata evaluare a muncii unui profesor nu poate fi făcută decît de el însuși, de propria sa conștiință și de Dumnezeu. Este absurd să încerci să cîntărești imponderabilul pe care îl presupune modelarea minții și sufletului unui copil.

acestei testări nu a fost evaluarea, ci o repetiție generală pentru ce va fi la vară. A-i face „loaze” pe elevii care au folo

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!