Jurnalul unui outsider

Credibilitatea Guvernului

Ioan Neacșu

Domnul Theodor Stolojan a ieșit în arena politică făcînd tot felul de declarații în legătură cu „tensiunile” din PNL, cu „inexistența” Alianței, mai ales în teritoriu, cu soluțiile pe care le aduce domnia-sa, ca un salvator pe cal alb, dintre care cea mai importantă este separarea funcției de premier de cea de președinte de partid. Aceste declarații ar trebui să-l determine pe domnul președinte Traian Băsescu să-l demită imediat, deoarece este absolut neconstituțional ca un consilier prezidențial să se amestece în treburile unui partid, indiferent care ar fi acesta. Numai că însuși domnul președinte procedează neconstituțional atunci cînd declară: „Dacă există în Alianță oameni politici care gîndesc la o guvernare prin compromisuri cu PSD, mai bine plecăm de la guvernare. Spunem poporului că n-am putut”. Domnul președinte nu poate folosi persoana întîi atunci cînd vorbește de guvernare împotriva PSD-ului, deoarece el este – potrivit Constituției – președintele tuturor românilor, inclusiv al celor din PSD! „Credibilitatea” guvernului, de care face atîta caz domnul Stolojan, este minată în primul rînd de asemenea gesturi politice.

Într-un liceu, o directoare ia decizii cu privire la plecarea unor elevi în străinătate, sau la motivarea unor absențe peste capul profesorului-diriginte, pe care nici măcar nu-l informează despre ce se întîmplă în clasa lui. Este evident că în felul acesta încrederea părinților, dar și a elevilor dispare, nici măcar nu-l mai bagă în seamă pe profesor. Dispare încrederea, dispare și autoritatea de care vorbeam în articolul trecut. La fel se întîmplă la nivelul unei țări. Dacă președintele, din motive de imagine, se amestecă în decizia administrațiilor locale, a armatei, a guvernului, a constructorilor, nu numai că încurcă, dar și sapă autoritatea celor care prin lege sînt investiți cu ea. La urma-urmei, problema majorității parlamentare trebuia pusă în ianuarie. Atunci trebuia ca românilor să li se spună: ori, ori ! Acuma avem un guvern în care Parlamentul are, de bine, de rău, încredere, avem un program de guvernare care, cu toată opoziția mafiei, se pune în operă, a compromite credibilitatea guvernului acum este o acțiune criminală. De ce este necesară separarea funcției de premier de cea de președinte de partid? Ar merge mai bine guvernul? Avem acum legi – și fiscale, și pentru reforma justiției, și pentru proprietate. Noul sistem de impozitare este menit să însănătoșească economia, reforma în justiție va impulsiona lupta anticorupție, rezolvarea problemei proprietății ne va scoate din barbaria comunistă. Cum se poate spune că guvernul este incapabil, că nu a făcut nimic? Cine are interesul să-l discrediteze tocmai acum, cînd trebuie să treacă la aplicarea acestor legi? Intrebarea este, evident, retorică.

În 1997, domnul Victor Ciorbea a devenit prim-ministru fără să aibă nici o funcție în partid. Conducea guvernul, dar pe linie de partid era subordonat președintelui din nu știu ce sector ! A contribuit acest lucru la întărirea autorității lui ? Îmi amintesc de o întîlnire din vara acelui an, în care i-am reproșat că „nu face nimic”. Mi-a spus că are vreo două sute de legi, gîndește o reformă globală, pe care o va pune în practică după ce, în toamnă, legile vor trece prin Parlament. Nu știu cine, dar cred că aceleași forțe oculte care-și acum propun tot felul de „soluții” l-au lăsat să elaboreze toată strategia și cînd au văzut că devine periculos l-au schimbat. Acum sîntem într-un moment asemănător. Va fi lăsat guvernul să pună în practică legile care au trecut atît de greu? Va putea să facă acest lucru cu un aparat administrativ în mare parte corupt și obișnuit cu vechii stăpîni? Va putea să reformeze puterea judecătorească în așa fel încît să se treacă la o lichidare efectivă a corupției și a mafiilor? Dacă-i punem mereu la îndoială credibilitatea și autoritatea, dacă-l întrebăm în fiecare zi cînd se remaniază, dacă funcționarii stau cu ochii în plafon și nu fac nimic, deoarece nu știu dacă mîine vor avea același șef ca azi, credeți că legile, oricît de bine intenționate, vor depăși stadiul de simple ficțiuni?

Domnul Stelian Tănase spunea: „Tăriceanu a renunțat să mai demisioneze. Imaginea sa a ieșit extrem de șifonată din acest clenci. Presa de ieri și alaltăieri îl calcă în picioare. Habar nu am dacă va reuși să se mai ridice vreodată premierul în stima jurnaliștilor”. Nu-i mare scofală să fie cineva în stima unuia ca Stelian Tănase. Adevărul este însă că mulți ziariști au reacționat emoțional, nu au înțeles că ei înșiși erau manipulați. De cine? De cine a fost trimis la Palatul Victoria domnul Theodor Stolojan? Mă tem că dacă paralela pe care am întrezărit-o eu între Victor Ciorbea și Călin Popescu Tăriceanu se continuă cu o paralelă între PNȚCD și PNL, avem toate șansele ca peste patru ani să nu avem de ales decît între două partide: unul al activiștilor și altul al securiștilor…

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!