Jurnalul unui outsider

Geamul de sticlă polarizată

Ioan NEACȘU

Săptămîna trecută, Asociația Pro Democrația a organizat la Bacău o discuție pe tema Codului Electoral, discuție la care au participat domnii Cristian Pîrvulescu – președintele Asociației Pro Democrația și Bogdan Olteanu – președintele Camerei Deputaților. Proiectul de cod electoral propune, pe lîngă multe prevederi discutabile, cum ar fi organizarea alegerilor în unități teritoriale numite colegii – care sînt create pe baza administrativă a euroregiunilor, deocamdată o ficțiune care din punct de vedere constituțional nu a înlocuit județele, sau condiționarea depunerii unei candidaturi de existența unui depozit bancar, nu a unei diplome, organizarea oricărui scrutin electoral pe baza unui sistem proporțional de compensare. Acest sistem ar presupune ca jumătate dintre mandate să fie cîștigate în mod direct, la nivelul circumscripțiilor uninominale respective, de către candidații care obțin numărul cel mai mare de voturi, iar jumătate să fie repartizate partidelor proporțional cu procentele obținute în întreaga circumscripție electorală. Calculul este foarte complicat, dar nu asta contează, ci faptul că după acest sistem vom avea un parlament format din baroni locali, gen Gigi Becali sau Marean Vanghelie, iar partidele și mai ales doctrinele politice vor fi, practic, scoase din joc. Propunerea noastră, făcută în urmă cu mulți ani, era ca votarea să se facă uninominal pe listă de partid, astfel încît alegătorul să voteze cu partidul la al cărui program aderă, iar în interiorul listei propuse de partid să aleagă el cu cine votează. Se evită astfel manevra prin care se pun în fruntea listei oameni care nu au ce căuta în Parlament, cum s-a întîmplat la noi cu PNȚcd-ul pe vremea cînd era în parlament, iar pe locurile neeligibile sînt puși tocmai cei cu care electoratul votează. Am fost bucuros cînd am auzit-o pe doamna deputat Minodora Cliveti că aceasta este și propunerea PSD-ului în varianta sa de cod electoral. În fond, toată lumea este de acord cu votul uninominal, diferă doar modalitatea tehnică de abordare a problemei. Argumentul domnului președinte Bogdan Olteanu în favoarea variantei sistemului proporțional prin compensare a fost acela că în sistemul uninominal pe listă se mută lupta politică dintre partide în interiorul aceluiași partid, fiecare candidat fiind interesat nu de cîte voturi obține partidul, ci de cîte voturi obține el față de ceilalți candidați ai aceluiași partid! Observație justă, dar ce mă privește pe mine, alegător, ce se întîmplă în partid? Apoi, dacă nu aplicăm votul uninominal pe listă, se termină certurile din interiorul partidelor? Vezi ce s-a întîmplat în PSD, vezi ce se întîmplă acum la liberali, ca să nu mai vorbesc de Alianța D.A. Punctul de vedere al domnului președinte Bogdan Olteanu este însă simptomatic pentru clasa noastră politică (să convenim să-i spunem așa!). Între politicieni și electorat este un geam de sticlă polarizată, cu partea care oglindește spre politicieni. Ei cred că imaginea pe care o văd în oglindă, creată de propria lor fantezie, de sondaje sau de presa obedientă, este adevărata lor față, dar electoratul, aflat de partea transparentă a geamului, vede cît de competenți, cît de altruiști, cît de morali sînt politicienii cu adevărat. Problema nu este de a găsi un sistem care să nu înlocuiască lupta interpartinică, mimată sau nu, cu lupta intrapartinică. Lupta din interiorul unui partid, moștenită de la partidele comuniste, trebuie înlocuită prin voința politică a liderilor cu o adevărată colaborare. Cît timp se va invoca „disciplina de partid” leninistă pentru reglarea de conturi, cum se întîmplă acum în PNL, țara va fi lăsată de izbeliște, iar luptele fratricide vor continua. Domnul președinte Cristian Pîrvulescu spunea că pe plan european se trece de la politica bazată pe confruntare, proprie „războiului rece”, la o politică de colaborare. Dar această mutație ar trebui să existe și în țară, între partide, în scopul realizării interesului național, dar mai ales în interiorul fiecărui partid. Teoretic, lupta din interiorul partidului, de care vorbea domnul președinte Bogdan Olteanu, ar trebui să nu existe, indiferent dacă ne referim la campania electorală sau la derularea mandatului dintre două alegeri. Pentru ca Statul să funcționeze, mai mult decît de un nou cod electoral avem nevoie de o reformă a administrației, atît centrale, cît și locale. Aparatul birocratic moștenit nu a fost reformat deoarece el a servit și servește un partid transpartinic format din activiști, securiști și directori din vechiul regim, partid care în toți acești ani a fost la putere, partid care creează tensiuni în partidele politice, în care-i infiltrat pentru a le folosi parazitîndu-le. El creează luptele intrapartinice, în funcție de propriile lui interese. El creează false probleme, „ținte false”, el este marele păpușar care mimează democrația pentru a spolia țara. Depolitizarea instituției prefectului, de exemplu, este o astfel de falsă problemă, care-l transformă pe prefect în funcționar public, la fel cu secretara-dactilografă a domnului Văcăroiu, doar că foarte bine plătit, pentru a servi partidul criptocomunist, nu partidul care l-a numit în funcție. Această reformare demagogică a administrației, care de fapt nu reformează, ci consolidează aparatul birocratic la dispoziția mafiei, este un model de cum „se poate și mai rău”. Tare mi-e frică de faptul că noul Cod Electoral va tot fi reformat pentru ca pînă la urmă să asigure perpetuarea la cîrma țării a partidului transpartinic criptocomunist!-ul pe vremea cînd era în parlamen

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!