Jurnalul unui outsider

…Cel mai puternic om duhovnicesc

* Părintele Justin

Adăpostită de zgomotul lumii la poalele muntelui Pârvu, vecin cu Ceahlăul, Mănăstirea Petru-Vodă, ctitorită acum cincisprezece ani de sfîntul părinte protosinghel (asemenea îngerilor) Justin Pârvu atrage zilnic mii de oameni veniți din toată lumea. Creștinii caută aici loc de închinare și leac duhovnicesc pentru bolile trupului și ale sufletului, dar vin mai ales pentru bucuria de a-l asculta pe sfîntul părinte Justin, care-i spovedește, îi ascultă cu răbdare și le vindecă rănile cu ajutorul Sfîntului Duh.
Părintele Justin este cunoscut în țară și peste hotare, chiar peste ocean, iar la ușa chiliei sfinției sale din zori și pînă tîrziu în noapte stau credincioșii să găsească alinare. Cei aproape nouăzeci de ani trăiți în post și rugăciune, profunda cunoaștere a cărților sfinte, cei șaisprezece ani de închisoare petrecuți în temnițele comuniste au făcut din Părintele Justin unul dintre cei cîțiva sfinți duhovnici care apără poporul român de agresiunile tot mai violente ale acestui început de mileniu. Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa din îndepărtata Americă spune: „Cred cu tărie că cel mai mare duhovnic în viață este Părintele Justin Pârvu de la Petru-Vodă. Este și cel mai puternic om duhovnicesc”. Această imensă bogăție spirituală trebuie să fie consemnată în cărți pe care urmașii noștri să le citească așa cum citim noi acum Filocaliile. O primă încercare în acest sens a făcut-o domnul Fabian Anton. El a publicat, în 2003, un „Abecedar duhovnicesc” în care adună interviuri, articole, dar mai ales gînduri ale Părintelui Justin. Această carte, cu un pronunțat caracter apoftegmatic, cuprinde formulări aforistice ale Părintelui Justin pe teme de istorie, politologie, sociologie, morală, impresionante prin faptul că reușesc să dea soluții pe care nu le găsesc savanții noștri în tratate stufoase cu pretenții academice. Poetul Adrian Alui Gheorghe a publicat apoi o carte de interviuri mult mai amplă – „Părintele Iustin Pârvu și morala unei vieți câștigate”, carte care cuprinde atît amintiri din detenție, cît și analize mai ample făcute de sfîntul părinte cu privire la ortodoxie și globalizare, la războiul nevăzut pe care tot creștinul trebuie să-l ducă pentru salvarea sufletului în lumea contemporană.
Dar Părintele Justin Pârvu este exemplar pentru noi toți nu doar prin gîndirea sa, inspirată de Sfîntul Duh, ci și prin viața sa, care este model de viață petrecută în lumina sfîntă a credinței ortodoxe. O carte dedicată vieții Sfîntului Părinte este foarte greu de scris, deoarece nu sînt cuvinte care să exprime bogăția spirituală a unei asemenea vieți. Ieromonahul Teognost s-a încumetat să pornească o asemenea întreprindere publicînd, recent, un volum I din „Părintele Justin și bogăția unei vieți dăruită lui Hristos” la editura „Credința strămoșească”, cu binecuvîntarea Prea Sfințitului Calinic, Episcopul Argeșului. După ce evocă în pagini emoționante copilăria Părintelui Justin și anii de școală, cartea descrie experiența carcerală prin care a trecut Sfîntul Părinte, chinurile, umilințele și batjocura pe care le-a suferit alături de alți mii și mii de români pentru vina de a nu se fi lepădat de credința strămoșească. Faptele nu sînt relatate pur și simplu, ci sînt însoțite de bogate comentarii, unele ale autorului, cele mai multe ale Părintelui Justin, din care autorul citează la tot pasul, astfel încît nu avem de-a face cu o simplă biografie, cu evocări ale ororilor din închisorile comuniste (asemenea cărți au apărut cu zecile în ultimii ani), ci cu analize definitive – în măsura în care sînt inspirate de Sfîntul Duh – ale unor probleme spinoase de istorie recentă, politică, morală ori sociologie. Sfîntul Părinte este un luptător pentru apărarea valorilor ortodoxiei, ale ființei noastre naționale împotriva bolilor cumplite cu care vrăjmașul îi încearcă pe oameni pentru puțina lor credință. Păcat că, în dorința de a face mereu acest racord între fapte și gînduri, Ieromonahul Teognost amestecă în textul autorului citate ample din spusele Părintelui Justin, poezii, mărturii ale altor deținuți politici, comentarii de subsol, fără a face trimiterile necesare. Textul are fluență, dar pierde în rigoare filologică. Chiar unele neglijențe mărunte, cum ar fi lipsa anului de apariție, folosirea sublinierilor cu roșu, ori prezența unei diatribe la adresa „Evangheliștilor Pippidei”, sînt de semnalat atunci cînd vrei ca opera să fie demnă de înălțimea subiectului.
Acest prim volum tratează viața Părintelui Justin pînă la ieșirea din închisoare, în 1964. Este perioada terorii „tari”, a terorii bîtei. A urmat însă o perioadă a terorii „moi”, a terorii de catifea, în multe privințe mai greu de suportat prin perfidia torționarilor, perioadă luminată, pentru Părintele Justin, de scurta vizită la Sfîntul Munte Athos. Această perioadă, care presupunem că va face obiectul celui de al doilea volum, este poate mai plină de învățăminte, așa că abia așteptăm apariția celui de al doilea volum. Presupunem apoi că va exista și un volum care să trateze istoria Mănăstirii Petru-Vodă, adică apoteoza vieții Părintelul Justin, cînd a ctitorit o mănăstire la poalele muntelui al cărui nume îl poartă, mănăstire care a căpătat în trei luștri faima pe care alte lăcașuri duhovnicești au căpătat-o în secole, mănăstire care adăpostește cîteva moaște ale Sfinților Români din închisorile comuniste. Aș vrea să mai semnalez faptul că volumul Ieromonahului Teognost cuprinde și un foarte înălțător Acatist închinat Sfinților Români din închisori, acatist care ar trebui citit în toate bisericile. (Ioan NEACȘU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!