Jurnalul unui outsider

Răspunderea magistraților

Ioan NEACȘU

După scandalul din școli a venit și rîndul judecătoriilor să-și închidă ușile instanțelor pe motiv de salarizare. Sigur că este mic un salariu de cinci milioane de lei vechi, dar nu este mic dacă-l comparăm cu salariile din învățămînt. Doar comparativ cu cele șaptesprezece milioane ale șefilor, sau cu zecile de milioane ale judecătorilor, el pare mic. Sigur că este inechitabil ca grefierul să aibă de zece ori mai puțin decît judecătorul. Balamucul din salarizarea bugetarilor a apărut atunci cînd s-au dat, preferențial, măriri de salarii la parlamentari, apoi la ofițeri, la poliție, la vamă, în sfîrșit – la judecători, pe motiv că salariile mari îi fac incoruptibili. Cît de incoruptibili au devenit se vede după numărul arestărilor din vamă. Echitatea nu este punctul forte al doctrinei liberale, dar pînă acum am avut doar guvernări social-democrate sau creștin-democrate. Un social-democrat convins, ca domnul Petre Roman, a creat în economia încă de stat structuri capabile să genereze salarii de sute de milioane pentru directori, în condițiile unor prestări lamentabile, care de cele mai multe ori au dus la faliment. Schimbarea bazei de calcul a salariilor bugetare au inaugurat-o parlamentarii, apoi bulgărele de zăpadă a crescut alarmant. Anul trecut, vrînd să scape de gura profesorilor, guvernanții au promis că pînă în aprilie vor face o nouă lege a salarizării bugetarilor, care să rezolve cererile celor din învățămînt. Nu au făcut nimic pînă acum, iar ministrul muncii spune că o nouă lege nu este posibilă decît peste patru ani! Este total absurd, deoarece pentru această lege nu este nevoie decît de voință politică. Nu-i nevoie de bani. Doamna ministru Monica Macovei spune că nu poate mări salariile grefierilor, deoarece nu-i dă bani ministrul finanțelor. Dar nu-i nevoie să ia bani din buget, ci doar să-i redistribuie pe cei care-i are. Dacă ar lua de la fiecare judecător cîte cinci milioane, ar dubla pur și simplu salariul grefierilor, iar la judecători nici nu s-ar cunoaște.
Pe lîngă salarii, judecătorii sînt privilegiați și prin faptul că sînt inamovibili, dar și mai ales prin faptul că nu au aproape nici un fel de răspundere. Un ministru poate fi suspendat, apoi judecat, există o lege a răspunderii ministeriale, chiar președintele poate fi suspendat, doar judecătorii nu; ei sînt un fel de dumnezeu! Esența democrației stă în faptul că puterile în stat se controlează reciproc. Parlamentul, Guvernul și Președintele se controlează unul pe altul, dar Justiția nu intră în acest cerc. Ea este deasupra tuturor. Încercarea unor membri ai Parlamentului de a formula o lege a răspunderii magistraților a produs o mascaradă care o întrece cu mult pe cea din învățămînt, deoarece are ca obiect fuga de răspundere: o grevă a judecătorilor! Domnii (de fapt doamnele) care amînă mii de procese au hotărît ca o jumătate de oră să nu mai judece, deoarece nu vor să fie trași la răspundere pentru sentințele pe care le dau. Statul român a plătit sute de milioane de euro daune pentru procesele pierdute la CEDO, dar nimeni nu i-a cerut judecătorului care a dat o sentință evident nelegală și netemeinică să răspundă material și chiar penal pentru ea. Cum se explică soluții diametral opuse date de judecători care aplică, totuși, aceeași lege? Domnul Emil Hurezeanu este de părere că fiecare judecător judecă „în legea lui”! Păi, pentru o asemenea judecată trebuie să aibă salarii de cîteva ori mai mari decît ale profesorilor sau ale medicilor și nici să nu răspundă de ceea ce fac? Sentințele greșite sînt condiționate fie de prostie, fie de corupție, fie pur și simplu de nepăsare, deoarece judecătorul știe că nu trebuie să dea socoteală nimănui. Va da socoteală Judecătorului Suprem, dar puțin îi pasă. Crucea din sala de judecată, balanța dreptății și Biblia sînt pentru cine crede în Dumnezeu, nu pentru judecători. Eu cred că ar trebui să existe nu doar căile de atac a unei sentințe, ci și posibilitatea ca justițiabilul care se simte nedreptățit să poată da în judecată judecătorul, care nu este mai presus de lege, conform Constituției. Dacă ar mai fi controlate și averile magistraților, poate că justiția s-ar face, în sfîrșit, și în România.
Magistratul trebuie să-și facă meseria bine, ca și medicul, sau profesorul, fără să aibă salarii sau privilegii care să-l scoată deasupra celorlalți, chiar deasupra Legii! l, măriri de salarii la parlamentari, apoi la of

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!