JURNALUL UNUI OUTSIDER

Psihologia victimei

Ioan NEACȘU

Criminaliștii vorbesc despre faptul că sînt oameni care-s predestinați să fie victime. Există un comportament care atrage agresiunea, apoi există justificări și autoculpabilizări care fac din victimă un apărător al criminalului. Poate există chiar un fel de voluptate masochistă a victimei, o plăcere mai mult sau mai puțin evidentă cu care-și plînge de milă. Pe bună dreptate domnul C. T. Popescu spunea că nu putem vorbi de criminali în absența victimelor, ori în isteria produsă de dosariadă tocmai victimele lipsesc. Lipsesc sau sînt declarate criminali, în timp ce adevărații criminali o fac pe judecătorii. S-au scris tone de articole pe această temă, eu însumi am mai scris două, ar fi cazul să nu mai răspundem acestei penibile provocări, dar un interviu al Anei Blandiana, publicat în ultimul număr din „Formula AS”, ca și lectura unei excepționale cărți în format electronic de Vladimir Bucovski, intitulată „Bucovski la Sighet” (www.liternet.ro) m-au determinat să reiau tema.
Ana Blandiana povestește propria sa experiență cu privire la Securitate, observînd un lucru elementar, dar care nu este luat în calcul nici de politicieni, nici de ziariști, nici de membrii CNSAS: „Cred că una dintre greșelile pe care le facem acum este că discutăm despre comunism ca despre ceva uniform și compact. N-a fost așa” – spune poeta. Sigur, fiecare caz este diferit de celelalte și cea mai mare absurditate este cea a liberalilor, care au hotărît să-i bage în aceeași oală pe toți cei care au semnat un angajament. Dar fiecare, sînt convins, își are povestea lui, inventată sau nu, este imposibil de controlat adevărul poveștii, ceea ce se poate controla, însă, evident, este caracterul criminal al delațiunii, faptul că a făcut rău cuiva, că există o victimă. Liberalii au devenit mai bolșevici decît bolșevicii, execută fără judecată, doar din dorința de a plăti unele polițe politice. Pentru a o diaboliza pe doamna Mona Muscă, ei sînt gata să schimbe legea, astfel încît să o poată include și pe ea. Dar PSD-ul pe cine exclude? Dar PRM-ul, care chiar se mîndrește cu securiștii din partid? Cine-i criminalul și cine-i victima: o asistentă venită la Universitate dintr-o școală de țară, care știe că dacă nu face tot ce i se spune poate ajunge înapoi la țară, sau ofițerul de securitate care a pus-o să semneze angajamentul? De ce nu-l caută doamna Mona Muscă pe ofițerul respectiv, să-l dea în judecată? După psihologia victimei, de care vorbeam, în loc să fie revoltată și să facă proces, ea plînge și își cere scuze! Nu-i iau apărarea doamnei Mona Muscă, dar mă revoltă atitudinea asta vinovată, în timp ce adevărații vinovați jubilează. Un general de securitate care a ordonat, sau chiar a comis crime, este un erou, are afaceri mari sau pensie grasă, în timp ce mii de oameni terorizați de ofițerii albaștri sînt terorizați în continuare, ba ajung să și plîngă și să-și ceară iertare, ca doamna Mona Muscă!
Dacă tot vorbim de iertare, doamna deputat tot ar avea de ce să-și ceară, deși poate că în toți aceși ani a fost șantajată cu acel dosar care a apărut atunci cînd a fost nevoie de el… Mă gîndesc la faptul că domnia-sa a contribuit la luarea a cel puțin trei decizii care pe mine m-au surprins. În primul rînd a propus și a reușit să impună în fruntea CNSAS pe domnul Onișoru, care a avut „sarcina” să facă din el o instituție de operetă. A contribuit, apoi, cu toată capacitatea sa de influențare, la salvarea monumentului funerar al comuniștilor, chiar sacrificînd construcția viitoarei catedrale patriarhale. În sfîrșit, se laudă cu o lege a pensiilor potrivit căreia profesorii, medicii, artiștii au niște pensii de mizerie, în timp ce activiștii și securiștii au pensii de multe mii de lei noi. Pentru pensionarii cu studii universitare s-au mai adăugat și anii de facultate, deoarece pensiile ieșeau mai mult decît ridicole, dar calculați la nivelul salariului minim pe economie la anii respectivi. Nu s-au gîndit să le calculeze securiștilor și activiștilor pensiile la nivelul salariului minim, ei pentru ce primesc pensii mari, pentru că au terorizat oamenii și au distrus țara? Înțeleg că, potrivit moralei creștine, nu au fost băgați în pușcărie, cum ar fi trebuit, dar să le mai dai și pensii uriașe drept premii pentru crimele săvîșite!… Doamna Mona Muscă nu trebuie pedepsită pentru acel dosar, ci pentru aceste decizii la luarea cărora a contribuit decisiv. Probabil funcționează, pînă la urmă, o lege a compensației!-au scris tone de articole pe această temă, eu însumi a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!