Justiție cu ghiul

Ovidiu PAULIUC

Un coleg de breasla scria, ieri, că în justiția noastră există aberații. Măi, să fie? Și mai spunea așa colegul: „Cu o mînă îl aperi pe hoț de stat, iar cu cealaltă aperi statul de hoți”. Oare chiar așa o fi? Reformele, schimbările de guverne, intrarea în UE nu au adus nici o boare de prospețime în domeniul ăsta? Colega, ar trebui să fiu tare bătut în cap să te contrazic. Ba te parafrazez și spun: „cu o mînă aperi victima de infractor, cu cealaltă aperi infractorul de victimă, iar cu cealaltă, eventual, bagi în buzunar plicul cu bani”. Colegul se referea, în articolul său, la chestiuni de mare rezonanță, precum corupție la nivel înalt și alte zaiafeturi. Eu, însă, vorbesc „doar” despre moartea unui copil obișnuit și despre copilul neobișnuit care a produs această tragedie. Și ca să rememorăm, să spun că în urmă cu aproape trei săptămîni, un copil de bani gata, fără să fi auzit că i-ar trebui un permis de conducere, dar aflat la volanul unui bolid în mișcare, pe una dintre străzile Bacăului, a dat peste o fetiță, care a murit la spital, după numai cîteva ore. Copilul de bani gata probabil nici nu a știut ce durere a lăsat în urma bolidului, pentru că a dispărut urgent de la locul accidentului. A aflat mai tîrziu, cînd probabil a fost invitat de autorități la o cafea, la terasă, ca să își stingă uimirea și autoritățile că unde or încăpea atîția cai putere într-o mașină și cum reușește un minor să îi strunească, chiar și așa, cu „mica eroare” a uciderii unui copil.
Cu o căruță de martori și probe la îndemînă, poliția s-a căznit să scrie un dosar, s-a ascuns suspect, precum suspectul însuși, atunci cînd a fost întrebată despre caz. Ba, chiar există un polițist, și așa cu oarece bube pe creștet, care i-a atenționat pe ziariști că ar fi mai bine să nu scrie despre caz, că „dar nu știți cine este tatăl suspectului?”. Cu alte cuvinte, ciocul mic. Și așa, tatăl suspectului i-a amenințat ieri pe ziariști că le va face și le va drege, mai ales pe ziariste. Iar asta, chiar în fața sediului Poliției Bacău, de față cu angajații instituției. Oare chiar ai instituției?
Dosarul s-a urnit totuși spre Parchet, Parchetul a propus Justiției arestarea suspectului. Ieri, însă, la Bacău, Justiția n-ar fi trebuit să fie chiar atît de oarbă pe cît se spune că ar trebui să fie. Justiția băcăuană a lăsat, ieri, în libertate principalul suspect în cazul uciderii unui copil. Pe motiv că suspectul este el însuși un minor și că nu ar fi un pericol social. Minorul a avut „neșansa” să petreacă o noapte în arestul Poliției, departe de confortul bolidului său mînjit cu sînge. Tanti Justiția, minorul ăsta ne-pericol social se pare că se afla la volanul unei mașini, pe o stradă publică, nu pe o stradă din fundul curții sale! Să ne vedem fiecare de meseriile noastre, vei spune, tanti Justiția, dar poate ar fi cazul să mai iei decizii și cu mintea, nu doar cu amintirile fragmentate ale materiilor învățate cîndva, cînd suspectul ăsta încă nici nu se născuse, dară-mi-te să viseze să fie la volanul unui bolid, pe o stradă din buricul tîrgului, nesigur dacă îi trebuie și un permis de conducere. Și fără să mai viseze și la „gloria” că ar putea să omoare o fetiță de 12 ani. Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!