Viorica și Costică Popa, din Scorțeni, au cules de multișor via din spatele casei. Au și făcut vinul nou, din care s-au cinstit cu rudele, vecinii și prietenii, pentru că vara care a trecut a copt strugurii mai bine și mai repede ca în alți ani. A ieșit vinul bun, spun soții Popa, dar mai ales o recunosc prietenii care au ajuns să se înfrupte din el. într-o zi, însă, Costică Popa a constatat că butucii din vie încep să rodească din nou, dar nu așa, ici colo, ci chiar din plin, strugure lîngă strugure, pe vițe întregi. „Hai, tu, Viorică – a strigat gospodarul din Scorțeni -, să vezi ce n-ai mai văzut în viața ta. Și pregătește cele ciubere, pentru că ne apucăm de cules din nou via”.
Gospodăria familiei Popa stă între dealurile din Scorțeni ca într-un pahar. Cobori binișor, din drum, pînă în fața casei, printre meri frumoși, printre pruni și gutui. „La noi nu bate neam de vînt – spune Costică Popa -, iar iarna zăpada trece pe deasupra noastră și nu se depune mai mult ca în alte bătături. Aici avem tot ce ne trebuie pe lîngă casă, pomi fructiferi, grădina de legume, acareturile necesare, grajdul și cotețele pentru animale. E un colț de rai, pe care l-am moștenit de la părinții mei”. Protejată de un perete imens de lut – dealul din dreapta casei, gospodăria este acum, după un an agricol cum de mult nu au mai fost alții, plină de ierburi înflorite a doua oară. Căldura în exces, microclimatul propice trebuie să fie cauza pentru care multe specii de plante rodesc din nou. Nu-i de mirare, deci, că strugurii din vie stau deja să se coacă. Iar Costică Popa, om trecut de al cincilea lustru al vieții, a văzut destule la viața lui. A fost maistru miner prin tot Ardealul, apoi, preț de un mandat, și primar în satul natal. Dar nicăieri nu i-a fost dat să mănînce struguri făcuți a doua oară în viile din România. „S-a schimbat timpul – e de părere și o vecină a familiei Popa, Dorina, altfel chiar rudă cu ei. Nici eu nu am mai pomenit așa ceva și nici prin sat nu am mai auzit de o așa minune”. Costică și Viorica Popa ne arată strugurii noi și aproape îi mîngîie pe coardă. Au un flăcău stabilit pe la Cîmpia Turzii și ei, la bătrînețe, ar vrea să se aciuească tot pe acolo. Se gîndesc că vor pleca în curînd din Scorțeni și mai gîndesc că o așa minune, cu strugurii, nu poate fi întîmplătoare, tocmai acum cînd vor fi nevoiți să renunțe la gospodăria lor de o viață, pentru meleaguri de pe care, de fapt, au venit cu vreo 15 ani în urmă aici. (Petru DONE)
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.