La Spitalul Comănești, mîncarea de bază a bolnavilor este ceaiul

Dacă ar fi să se bazeze pe mîncarea pe care o primesc în Spitalul Orășenesc Comănești, bolnavii care se internează aici ar avea la externare cu cîteva kilograme în minus și poate și o boală de stomac. Pentru că hrana care li se asigură în spital abia le ajunge pe o măsea și nu este nici consistentă. De vreo două luni, suma alocată pentru masa bolnavilor este total insuficientă, astfel că nu se poate acoperi nici pe departe numărul de calorii prevăzut de normele sanitare pentru fiecare bolnav. Cei care locuiesc aproape și au familii mai înstărite trăiesc din alimentele pe care acestea le aduc de acasă. Săracii, însă, se mulțumesc cu ceea ce li se pune în farfurie și se consolează că „așa este în spital”. Nici unul nu își pune problema că are dreptul la o alocație zilnică de hrană mai mare decît cea de care beneficiază.

„Fără mîncare de acasă, am sta mai mult flămînde”

Este aproape de ora prînzului. La bucătăria spitalului mîncarea este gata. Pentru dejun, la „comun” (146 din cei 168 de bolnavi internați se încadrează în această categorie), bucătăresele au pregătit ciorbă de zarzavat și varză cu costiță. La regim, au preparat supă și musaca de paste făinoase. Intrăm prin saloane pentru a afla de la bolnavi ce părere au despre mîncarea din spital și care este meniul zilnic. La început toată lumea intervievată se eschivează de la un răspuns sincer. „Mîncare ca în spital. Nici acasă nu avem alte posibilități”, ne spun, inițial, cei mai mulți. încet, încet, reușim, totuși, să obținem răspunsuri mult mai concrete. Invariabil, cînd prezintă meniul, toți încep cu „ceai”, ca și cum aceasta ar fi mîncarea de bază. Și, ulterior, aveam să ne convingem că așa este. „Azi dimineață am avut ceai cu două felii de pîine unse cu margarină. Ieri, la fel. La prînz a fost ciorbă de zarzavat și pilaf. Seara, ne-au dat ceai cu un pachet de biscuiți. La prînz mai avem uneori și carne de pasăre”, declară Paraschiva Toderiță. „Dacă nu am avea mîncare de acasă, am sta mai mult flămînde”, ne spune o altă bolnavă, internată în secția Medicală. „De vineri sînt internată și în fiecare seară am avut ceai cu biscuiți”, afirmă și Elena Gheorghe. Ion Crețu este internat în secția Chirurgie și locuiește în Comănești. „Norocul meu, pentru că vine nevasta cu mîncare. Ce să-ți ajungă două felii de pîine unse cu margarină, într-un strat subțire?”, ne spune bărbatul.

Laptele a dispărut de multă vreme

Bucătăresele sînt și ele de părere că mîncarea este proastă. „Acestea sînt posibilitățile. Pentru astăzi, la prînz, la felul doi am avut trei kilograme și jumătate de costiță. Cum să împarți o asemenea cantitate la 146 de bolnavi, cîți mănîncă la <>? Din puțin nu se poate face mare lucru. Seara, de o săptămînă nu le dăm decît ceai cu biscuiți, pentru că asta avem. Nu mai avem lapte de multă vreme. Altă dată a fost și preparam orez sau paste cu lapte, budincă. Ba, le dădeam și alte feluri de mîncare gătită, salată orientală, tocăniță de cartofi și altele”, declară Elena Adiaconiței, bucătarul șef. Dar de la asistentul dietetician Laurențiu Iosub reținem că, de fapt, această situație este de vreo două luni, că laptele lipsește de atîta vreme. „înainte aveam și gem. Le dădeam cu margarină și ceai dimineața, era altceva. Dar de două luni cel puțin avem pentru mîncarea bolnavilor o sumă mai mică decît anul trecut. Atîta timp cît banii sînt mai puțini decît în 2005, iar prețurile au crescut la toate alimentele, nu se poate să asiguri mîncare consistentă. Dacă am avea exact alocația zilnică de hrană cît este prevăzută pentru un bolnav, ne-ar ajunge să le dăm 100-150 grame de carne la prînz. Dar noi nu avem decît cinci milioane și jumătate, din care un milion costă numai pîinea, față de aproape opt milioane lei”, susține Laurențiu Adiaconiței.

„Nu ne ajung banii”

Instalată în urmă cu trei săptămîni pe fotoliul de manager al spitalului, doctorița Melania Vîlvă, s-a arătat foarte surprinsă cînd a auzit ce mîncare li se dă bolnavilor. „Nu avem lapte?” s-a adresat întrebător doctorului Francisk Kanabe, directorul medical. Pînă la urmă s-a dovedit că realitatea este cea prezentată de bolnavi. Conducerea spitalului invocă, însă, subfinanțarea. „Nu ne ajung banii, sînt mai puțini decît anul trecut, iar gazele, curentul, apa, toate s-au scumpit”, afirmă doctorița Melania Vîlvă. Noi insistăm, totuși, asupra faptului că indiferent de bugetul spitalului, bolnavii au dreptul la alocația zilnică de hrană, stabilită prin hotărîre de guvern, care este de 47.000 lei, la „comun”. „Noi dorim să respectăm acest lucru, dar nu avem cum. Trebuie să acordăm prioritate altor probleme. Dacă nu plătim gazele, lumina și apa, furnizorii vin imediat și ni le sistează”, declară doctorul Francisk Kanabe. (Elena ȚINTARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!