Lăbuș al lu’ dom’ Marinică o duce mai bine decît boierii

Modul în care liderul Sindicatului de la Spitalul de Pneumoftiziologie din Bacău, asistentul Vlad Marin, se atașează de patrupedele pe care le crește în curte a devenit, de ani buni, de poveste. Cînd spun patrupede, am în vedere musai cîinii și pisicile, după care prietenul Marinică – așa cum îl cunoaște toată lumea – se dă în vînt. A crescut vreo două-trei exemplare chiar în apartamentul pe care îl are în Bacău și am în minte și acum detalii de „portret” de la fiecare, la cîte ocazii am avut să aud cum stăpînul le descria înfățișarea și comportamentul. Evident, nu voi uita niciodată cît a suferit dom’ Marinică atunci cînd cățelușul Spic a avut nefericita inspirație să iasă pe aleea din fața blocului și să nimerească taman sub roțile unei mașini. Ce mai, tragedie mare a fost în familia prietenului nostru, și nu doar atunci, ci chiar și peste luni și ani l-am tot mîngîiat cu cîte o vorbă bună pe dom’ Marinică, distrus iremediabil de teribila întîmplare. Am și eu un maidanez al naibii de frumos, în curtea părinților mei, pentru care m-aș lăsa pe mine, dacă ar fi nevoie, și l-am îngrijit, pe lîngă redacție, maidanezul Mitică, cel căruia îi cumpăram zilnic cremvurști și mă săturam și eu numai privindu-l pe el cum mînca. Dar, trebuie să recunosc că dom’ Marinică mă întrece în grija pe care o poartă cățeilor lui.

Confort sporit

Acum un an a bătut drumul pînă prin Letea Veche și a venit acasă cu un dolofan de pui Ciobănesc Carpatin, pe care l-a și botezat Lăbuș. Splendid exemplar, pe care stăpînul l-a dus direct în curtea casei sale din Tescani, să fie în siguranță deplină. Dom’ Marinică l-a înregistrat oficial, i-a scos carnet de sănătate, i-a făcut toate vaccinările cerute, ba, i-a trîntit și o ditamai cușca, nou-nouță, fățoasă, de numai termopane și centrală termică îi mai trebuia. Prietenul meu i-a făcut, însă, și un regim alimentar de excepție patrupedului, cu mîncare gătită numai la Bacău, cu oase fierte și orez pasat, pentru care aproape că și-a luat abonament la măcelăriile din piață. Lăbuș a crescut văzînd cu ochii și a devenit ditamai cîinele. O ciudă mare o are, însă, stăpînul său, pentru că, în ignoranța lui canină, Lăbuș nu prea își folosește garsoniera și tot pe pămîntul gol se lungește. Ba, unde mai pui că Lăbuș din Tescani s-a dovedit a fi și cîine săpător, iar dom’ Marinică are acum de lucru mai ceva ca angajații de la primărie, la astupat gropi. Dar, celui mai bun prieten al omului i se iartă toate, mai ales că dom’ Marinică se topește de dragul cățelului său. Acum, pe 1 mai, cînd Lăbuș va împlini un an, la Tescani va fi mare sărbătoare, cu grătare, bere și vin pentru bipezi și, musai, un tort cu lumînare pentru sărbătorit. Ham, ham! Adică: „La mulți ani!” (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!