Lecția de limba română

„învață să muncești și să aștepți”

Cele mai folosite verbe în limba română sînt „a da” și „a lua”, împreună cu „familiile” lor; verbe conjugate la toate cele trei diateze (activă, reflexivă și pasivă) făcînd parte și din grupa verbelor „neregulate” pentru motivul că-și schimbă forma în timpul conjugării: la imperfect și mai mult ca perfectul, verbul a da (dădeam, dădusem), prin propunerea particulei dă; și verbul a lua, la timpul prezent indicativ (eu iau, tu să iei (sg) și luăm, luați (pl), prin înlocuirea lui l cu i).
Aceste verbe exprimă principalele acțiuni ale omului, fie că trebuie să dea toată viața: impozite, dări, taxe, impuneri, cote etc., fie că trebuie să ia: salariul, leafa, retribuția, alocația, ajutoare etc. Ba, în vremuri de restriște și de sărăcie, ajunseseră oamenii să se întrebe: „ce se dă?” (în sensul „ce se bagă la magazin?”); iar cînd se strîngeau birurile de către zapcii ori perceptori, oamenii se plîngeau: „mi-au luat pînă și cenușa din vatră!”
Unele locuțiuni ale acestor verbe, prin asociere cu alte cuvinte, au același sens, ca de pildă: „a dat bir cu fugiții” și „a luat-o din loc” însemna: a alerga, a fugi; după cum „a da dosul” ori „a-și lua picioarele la spinare” tot a pleca / porni înseamnă.
Istoric vorbind, de cînd existăm aici, la această răspîntie de drumuri și orizonturi, am tot dat – mai bine zis, ni s-au luat – părți din trupul țării noastre: ba nordul Moldovei (Pocuția, Bucovina), ba, spre Răsărit, Basarabia, ori Cadrilaterul, în sudul Dobrogei; ca să nu mai amintesc și de… Gurile Dunării sau Insula Șerpilor, jinduite de „tovarășii” din Răsărit. Toate ni s-au redat, ori ni s-au reluat, de-a lungul veacurilor. Iar pe plan intern, succesiunea stăpînirilor, a regimurilor politico-sociale ne-a tot blagoslovit cu dări și luări, sub diverse forme: pe case și pe fumul lor, pe pămînt și recolte, pe vite și cîinii din ogradă și pentru tot felul de angarale. Iar în ultima jumătate de veac, sub regimul comunist și prelungirea sa, democrația originală, ajungînd la fundul sacului cu verbele a da și a lua, ni s-a părut drept și firesc să pretindem mereu: Să ni se dea! și Să nu ni se mai ia! oridecîteori dă peste noi cîte o catastrofă naturală. încît acest „să ni se dea!” – fie că muncim, fie că stăm cu burta la soare – a devenit un nărav colectiv: să ni se dea ajutoare (pomeni)! Să ni se dea alocație pentru copii! Să ni se dea cornul și lăpticul! Să ni se dea bere și mititei, cînd își sărbătoresc ștabii onomastica!… Și tot așa, cu datul și luatul, ne-am obișnuit cu… statul degeaba, cu nemunca. Că e mai bine „să dai bir cu fugiții”, în Spania, la adunat căpșune; ori în Italia, să ai grijă de bătrînii bogătași, decît să înveți să muncești cu perseverență, în țara ta, și să aștepți răsplata pe merite. E mai ușor „să dai cu barda-n Dumnezeu”, ieșind la demonstrații, pe stradă; ori „să dai cu bîta-n baltă” și „să dai cu pumnul în masă”, punînd de-o mineriadă, decît „să iei exemplul bun” de la neamuri civilizate…
Din păcate, asemenea locuțiuni și zicale nu lipsesc nici din viața școlarilor, care „nu-și dau silința” să-și facă lecțiile regulat, ori chiulesc de la școală. Iar cînd sînt „prinși” la ore, „dau din colț în colț” cu răspunsurile la lecție. Poate că a venit timpul „să-și ia inima-n dinți” și „să-și bage mințile-n cap”, „să ia cu asalt învățătura” (to take by storm, cum zice englezul). Să nu aștepte ca mama „să-l ia din scurt”, ori „să-i dea o mamă de bătaie”, ca „să-l dea pe brazdă”…
Să luăm aminte la ultimul vers din „A psalm of life” (Un psalm al vieții), de poetul american Henry Longfellow, care spunea: „Learn to labor and to wait” („învață să muncești și să aștepți”). Nu vă cere nimeni o „muncă de Sisif” (regele legendar din Corint), nici „chinurile lui Tantal” (alt rege legendar al Lidiei, care nu se putea bucura de bunurile sale); nici sacrificiul Meșterului Manole, care și-a zidit soția pentru a termina Mânăstirea Argeșului. Ci doar să fiți conștienți de semnificația îndemnului psalmic exprimat de poetul american: „învață să muncești și să aștepți”. Să aștepți, cu încredere, rezultatele muncii tale. (Prof. Marin COSMESCU) la imperfect și mai mult ca

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!