Lecția de limba română

Un vocabular „inundat”

• de la prezentarea grafică la structuri morfematice n resursele expresive ale limbii române

Crearea expresivității limbii literare apare în mesajele scrise încă de la prezentarea lor grafică, fie prin organizarea mesajului în strofe (distihuri, terține, catrene), fie prin aliniate (paragrafe), paranteze, semne grafice și ortografice: linioara de dialog sau de despărțire, punctele de suspensie), fie de punctuație (virgulă, punctul, două puncte sau punct și virgulă), sau trimiterile la subsol. Este bine cunoscută rigurozitatea scriitorilor noștri clasici pentru folosirea corectă a acestor semne grafice, motiv pentru care Caragiale era poreclit „domnul virgulă” de amicii săi. Iar Camil Petrescu este recunoscut pentru parantezele, trimiterile la subsol, punctele de suspensie și citatele lungi din scrisori sau jurnale, în romanele sale („Ultima noapte…”, „Patul lui Procust”).
Să luăm ca exemplu un text din creația lui Minulescu: „Și-n visurile noastre retrăim, / Ca și-n viață, / Cîte un vers ciudat / Din marele Poem, pe care voi / Ni l-ați plătit cu bulgări de noroi”, unde poetul simbolist scrie cuvîntul „Poem” cu literă majusculă și tipărit cursiv pentru a atrage atenția asupra lui ca simbol al poeziei moderne; pe lîngă folosirea versului liber, totuși cadențat, punctuația și ortografia necesară. O altă resursă de expresivitate a limbii o constituie structurile morfematice (de la morfem: prefix, sufix, desinență), realizate prin mai multe procedee lingvistice, dintre care sufixele și prefixele sînt cele mai productive.
Stilul artistic este mai ales permeabil acestor structuri expresive prin cuvinte imitative-onomatopee (cri-cri!, buf!, bang!), ca și derivatele de la onomatopee (bangăt, pocnet, gîngurit, a sforăi). Dar derivarea expresivă se realizează mai ales prin sufixe și prefixe. Sufixele sînt de două feluri: diminutivale și augmentative. Le întîlnim în vorbirea de fiecare zi (băiețaș, cărțulie, chefuleț, profesoraș) și cu deosebire în „Amintirile” lui Creangă („începusem și eu, drăgăliță doamne, … a mă ridica băiețaș…”, „un drăguț de bicișor…”, „ceva mai grosuț…”, „facem noi și trebușoara asta…”), ca diminutive; dar și augmentative („Ion Torcălău”, „jos era prăpădenie”, „hoțomanul de Pavăl”, „stai, măi porcane”, „Cîte drăcării le mai vin în cap”). Nici prefixele nu lipsesc din textele lui Creangă: („să le răsdai”, „babușca lui era bucuroasă și răsbucuroasă”, „pahoanța de babă”); la care se adaugă derivarea prin prefixarea cu morfeme „arhicunoscute”: pro-duce, pune, păși, scrie, ori stră-vechi, bun, moș, nepot; inter-/național, dependent, belic; contra-/atac, marca, indicat, candidat; ultra-/ schimbist, modern, progresist, reacționar, retrograd.
Un alt mijloc de îmbogățire a vocabularului și a expresivității limbii este și compunerea prin contopirea componentelor (untdelemn, doisprezece, cumsecade, nemaiauzit); sau prin izolarea unor sintagme, scrise cu cratimă (floarea-soarelui, cîine-lup, traistă-goală, du-te-vino); sau contaminarea, pe care o întîlnim la Creangă: „He-he! Bine-ai venit, „nepurcele!”, „Mai fiecare tovarăș de-al meu furluase câte ceva” și mai ales prin locuțiuni (verbale sau adverbiale), folosite de Creangă: „amu trageți la aghioase” (a dormi adânc), „o ieu la sănătoasa” (a fugi), „m-a vârât în toți spărieții” (m-a speriat). Cu precizarea că locuțiunile verbale se scriu separat (a sta de veghe, a băga de seamă) și trebuie să se țină seama de ortografia componentelor (a se da de-a dura, a se da de-a berbeleacul). Ca și locuțiunile adverbiale cu valoare expresivă: „de florile mărului” (în zadar), „mort-copt” (neapărat), de-a binelea, de-a dura, de-a dreptul etc.
La fel de expresive sînt cuvintele care apar în prezent în vorbirea curentă, derivate din abrevieri ale organizațiilor și persoanelor politice ca: VIP-uri, DIP-uri, PSD-iști, PRM-iști, PNL-iști etc., care au „inundat”, pur și simplu, vocabularul limbii române de azi. (Prof. Marin COSMESCU) să se țină seama de ortografia componentelor (a se da de-a dura, a se

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!