Lecția de limba română

Scrierea corectă – o problemă minoră/majoră?!…

• despre semnele diacritice și problema lui + și â din A și I

Considerăm adesea folosirea sau nefolosirea semnelor diacritice în rostirea scrisă a limbii române ca o problemă minoră, fără importanță; așa cum au ieșit din mașinile de scris (Olivetti sau alte mărci), care nu sînt prevăzute cu aceste semne diacritice. Și trimitem textele scrise, cu unele cuvinte fără „pălăria” sau „căciula” respectivă, ori fără sedilele la consoanele ș și ț, care modifică valoarea fonetică a literelor, și citim: tara, sura, castiga, mancam, cantec, catel, în loc de: țară, șură, câștigă, mâncăm, cântec, cățel. Desigur, modificarea valorilor fonetice privind vocalele și consoanele amintite își are explicația ei științifică (lingvistică), iar semnele diacritice se folosesc după anumite reguli stabilite de specialiști. Reguli care decurg din studiul filologiei romanice, ținînd seama și de elementul autohton geto-tracic, ca și de influențele limbilor „vecine” cu care strămoșii noștri au venit în contact de-a lungul veacurilor.
Ortografia limbii române se bazează, în esență, pe principiul fonetic (fonologic); adică, notarea grafică corespunde fenomelor din rostirea literară contemporană. Dar mai sînt și alte principii care impun aceste reguli: etimologic sau tradițional-istoric, care implică scrierea unor cuvinte în conformitate cu tradiția literară (român-romanus, tânăr-tenerus, mână-manus, plânge-plangere); apoi principiul morfologic, care reliefează unele structuri morfematice (radical, sufix, prefix, desinență), în timpul flexiunii cuvintelor (declinare, conjugare); principiul sintactic, care impune delimitarea cuvintelor după sensul și valoarea gramaticală (dă-mi-o, rugîndu-vă, a fost odată (dar mai spune o dată), niciodată, vreodată, unde a intervenit și principiul silabic privind rostirea cuvintelor în funcție de regulile de despărțire în silabe și de cele ale accentului care pune în evidență silaba prin rostire intensă: ma-sa, mar-gi-ne, ve-ve-ri-ța. Mai există și un principiu simbolic, după care același cuvînt se poate scrie cu inițială literă mică, dar și cu majusculă, în funcție de semnificația pe care o are în propoziție: răsărit, apus, reformă, revoluție, comunicat, dar și cu inițială majusculă, dacă are o semnificație deosebită, simbolică („El a venit / Dintr-un afund de Răsărit…”; „Ce-a voit acel Apus?”); sau referitoare la o anumită instituție, eveniment (Reforma învățămîntului, Unirea Principatelor, Facultatea de Limbă și Literatură Română, Comunicat comun etc.).
în ceea ce privește folosirea vocalelor: â din a și î din i, în perioada interbelică s-au explicat de către specialiști și s-au stabilit reguli precise în Gramatica Limbii Române: se scrie cu â din a în interiorul tuturor cuvintelor în care s-a impus acest fenomen: cuvânt, blând, dânsul, mândru, rând, sfânt; iar cu î din i se scrie la începutul cuvintelor, ori la sfîrșitul verbelor de conjugarea a IV-a: începe, înscrie, într-o, înapoi, însuși; iar în mijlocul cuvîntului, numai în cuvintele compuse cu prefix: reînscrie, reîncepe, reîntoarcere, reînnoit; și la sfîrșitul cuvîntului, în verbele: a hotărî, a coborî, a doborî etc.
în ultima vreme, din cauza modificărilor repetate, cu deosebire în perioada regimului comunist, majoritatea ziarelor din Capitală s-au conformat regulilor stabilite mai sus; dar în provincie se mai păstrează folosirea lui î din i în scrierea cuvintelor, în afară de cuvîntul român și „familia” cuvîntului ce ne denumește ca popor și limbă, ce „se trag” din romanii latini. Mai este și cuvîntul sunt/ sînt, care se folosește în ambele forme, fără a se considera scrierea greșită, deoarece fiecare dintre cele două forme are o explicație/ motivație științifică (lingvistică).
Mai greu este pentru școlari, care din cauza acestor modificări și norme ortografice sînt derutați și abia au motive să facă „abuz” de greșeli în lucrările scrise.
Să sperăm că noul DOOM, deși foarte greu și scump (600.000 lei vechi), inaccesibil – ca preț și greutate, va pune lucrurile la punct în acest domeniu, ca și în alte probleme ale rostirii și scrierii limbii române. (Prof. Marin COSMESCU)oluție, comunicat, dar și cu inițială majusculă, dacă are o semnificație deosebită, simbolică („El a venit / Dintr-u

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!