Lecția de Limba Română

Nu pentru școală, ci pentru viață
• „a fi sau a nu fi” – eterna problemă existențială

în toate limbile europene, verbul „a fi” exprima existența, motiv pentru care filozoful Descartes l-a introdus în celebra axiomă: „Cogito, ergo sum” („Cuget, deci exist”), determinînd curentul filozofic „cartesianism”. Valoarea lui existențială nu constă numai din categoria sintactică de predicat verbal, cînd „a fi” este sinonim cu „a exista”, ci și atunci cînd devine verb auxiliar, folosit la diateza pasivă, dar și la timpurile compuse a celorlalte diateze: pentru ca, asociat cu un nume predicativ (substantiv, adjectiv, adverb, pronume sau locuțiuni), să devină predicat nominal, în propoziție.
Și dacă „limba noastră-i o comoară (foc, graiul pîinii, numai cîntec, vechi izvoare, limbă sfîntă sau „un șirag de piatră rară”) – cum a definit-o Al. Mateevici – este pentru că, verbul „a fi” exprimă, împreună cu alte „părți de vorbire”, anumite stări și situații, ca în toate limbile. Căci dacă Shakespeare, în replica lui Hamlet, („to be or not to be” – „a fi sau a nu fi”), exprimă o situație dificilă, dar și îndoiala și neputința de a ieși din această situație, tot astfel Eminescu, în „Mortua est” prin versurile: „Și-apoi… cine știe de este mai bine/ A fi sau a nu fi… Dar știe oricine/ Că ceea ce nu e, nu simte durere/ Și multe dureri-s, puține plăceri”, exprimă aceeași îndoială și neputință în fața morții. Tot așa cum replica la dictonul latin: „Errare humanum est”, a lui Alex. Pope, din „Eseu pentru critică”, care sună astfel, în englezește: „To err is human, to forgive divine” („A greși e omenește, a ierta e dumnezeesc”), influențat de doctrina optimistă a lui Leibnitz.
Ceea ce recomandă și Voltaire în „Discurs despre om”, printr-o idee apropiată: „Aime la verite, mais pardonne a l’erreure” („Iubește adevărul, dar iartă greșeala”). Ideea a fost enunțată încă din antichitate, prin Sofocle și Seneca. Dar, la noi, în epoca ceaușistă, „marele poet Mihai Beniuc „nu era de acord cu dictonul latin (în romanul său „Pe muche de cuțit”), afirmînd că „omul poate și nu trebuie să greșească”, uitînd de zicala „a fi pe muche de cuțit”, adică la ananghie, existentă și în limba franceză („ne tenir qu-a un fil”), și fiecărui om „îi este scris de soartă” („to be writen that”) tot ce i se-ntîmplă.
Se impune, deci, „a fi de părere” („to be of the opinion that”), că „să-ți fie (numai) de bine” („to your pleasure”), ori „să-ți fie de învățătură” („this be a lesson to you”); trebuie să ai grijă „a fi cu băgare de seamă” („to take heed”), „a fi (totdeauna) cu capul pe umeri” („avoir la tëte les epaules”), cum zice francezul, și „a fi om de inimă” („avoir le coeur sur la main”), și nu „om de paie” („ętre un home de paille”), într-o afacere, sau „a cincea roată la căruță” („to be the fifth wheel of a coach”). Ca „să-ți fie într-un ceas bun” („a la bonne heure” – „good luck”), și spre a evita riscul de „a fi dat afară din serviciu” („to get the sack/mitten”), să eviți „a fi cu capsa pusă”. („to have one’s beck up”), ori „a fi o belea pe capul cuiva” („to hang upon the hands of smb”).
Pentru școlari „ar mai fi ceva de spus” („there’s more to it”): „a fi punctual la școală”, înseamnă „a fi numai ochi și urechi” (la lecții) („to be all eyes and ears”); iar „a fi liber și independent” (to be one’s own man”) nu înseamnă „a-și face de cap” (a face prostii), adică „to do foolish things”, pe englezește, pentru „a trage chiulul (de la școală) – („to play the wag from school”), ori pentru „a trage o pipă (good draught), fără „a-i fi/ rușine” („for shame”), de profesori sau părinți.
A fi liber și independent în România de azi înseamnă să alegi școala și profilul care îți place, și apoi, facultatea și profesia / meseria, pe care să o practici în țara ta, integrată în Uniunea Europeană. Vorba lui Seneca cel Tînăr: „Non scholae, sed vitae discimus („Nu pentru școală, ci pentru viață învățăm”) Baftă! Good luck! Bonne chance! (Prof. Marin COSMESCU) neputință în fața morții. Tot așa cum replica la dictonul latin: „Errare humanum est”, a lui Ale

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!