LECTURILE BĂCĂUANULUI

Parfumuri de epocă

• „Haiducul Ioviță Valahul” – de scriitorul băcăuan Marin Cosmescu-Delasabar – o poveste despre Unire, cu haiduci autentici…

Valeriu TRAIAN

Vă asigur că povestea despre care va fi vorba în rîndurile ce urmează este o ficțiune situată în centrul unor evenimente de un realism mai presus de orice îndoială: sîntem în tîrgul Bacăului, în primăvara anului 1858, cînd disputa dintre unioniști și antiunioniști pentru alegerile Divanurilor Ad-Hoc era în toi. Negustorul Mihalache Grigoraș se întorcea de la Galați cu harabaua încărcată cu marfă și un surugiu nou – Ioviță Valahul -, „om netrecut de treizeci de ani, voinic, spătos, cu fața aspră și cu privirea de tăciune aprins”. Vom afla în curînd că surugiul era fiul boierului Niculiță Opran din Brăila și că trăise ca fecior de slugă pe lîngă conac, ceea ce l-a făcut la maturitate să aleagă calea haiduciei. Acesta era Ioviță Valahul. Fără a sta mult pe gînduri, se alătură valului unionist, spre bucuria țăranilor și tîrgoveților, dar și a boierului Costache Rosetti Tețcanu, Dimitrie Cracte, Petrache Brăiescu, Ionaș Leca sau Iancu Budu, toți unioniști și apropiați de popor.
Romanul „Haiducul Ioviță Valahul”, scos la Editura Vicovia – 2007, este scris de către cunoscutul și apreciatul istoriograf cultural și literar băcăuan Marin Cosmescu-Delasabar, care dezvoltă o mai veche nuvelă – „Ioviță Valahul”, într-o operă epică de 300 de pagini, intitulată mai sugestiv de această dată. Cartea dezvoltă o intrigă bogată în evenimente și fapte haiducești de vitejie, toate puse în slujba Unirii. Acțiunea, de o mare vioiciune, ca în epica istorică a lui Dumas sau romanul „Haiducii” de P. Istrati, ne poartă pe coordonate geografice băcăuane, romașcane și ieșene. Nu lipsesc aventurile nocturne de la „Grosul” din Bacău și Iași, unde haiducul este la popreală sau de la „Hanul Ancuței”, unde arnăuții căpitanului Stamate, travestiți în negustori, îl prind pe Calomfir, prietenul de haiducie al valahului. Cu toată frauda antiunioniștilor, balotajul dă cîștig de cauză unioniștilor, care îl au alături pe nimeni altul decît bardul de la Mircești, poetul și prietenul haiducilor și cel mai vajnic apărător și militant al Unirii. Mușchetarii autohtoni nu au săbii, se luptă cu mintea, cu „harapnicul cam de un stînjen” și cu „lăuta” (scripca) lui Iancu Budu, dar rezultatele lor sînt pe măsura elanului romantic cu care-și pun întreaga viață în slujba Unirii. Victoria va fi deplină, partida unionistă va cîștiga bătălia cu caimacamul Vogoride și cu beizadea Grigore Sturza – care „umbla cu limba scoasă după domnie”. Alexandru Ioan Cuza va fi ales, spre fericirea celor mai largi pături sociale, prinț al Unirii, existînd premizele unei păci sociale și ale instaurării dreptății în țară.
Pe fundalul acestor evenimente istorice palpitante, cu momente de suspans, se desfășoară povestea de dragoste dintre Ioviță și fiica negustorului Grigoraș, Ileana Coculeana; sau – cum îi plăcea lui Ioniță s-o numească – „Ileana Cosînzeana”. Și în acest plan avem o intrigă bine condusă de romancier, pentru că dragostea celor doi va fi mereu primejduită de asiduitatea căpitanului Stamate, „cel cu fața de cal”, care nu se împăca cu gîndul de a fi învinsul haiducului. Se pare că în timp ce Valahul se afla la Iași cu treburi unioniste, Stamate o agresează pe Ileana provocîndu-i boala și apoi moartea. Răzbunarea haiducului nu va mai avea loc devreme ce hainul căpitan se va îneca în apele învolburate și înghețate ale Siretului, căutîndu-și scăparea prin fugă spre Tamași, unde-și avea sălașul. Mai este vorba și de o altă poveste cu niște comori îngropate în plaiul Săuceștilor de către oamenii lui Calomfir. Poveste rămasă în ceață prin moartea lui Potoroacă și a căpitanului de haiduci, Calomfir.
Scris cu gustul pentru aventură, într-un stil vioi, antrenant, într-o limbă literară cursivă, presărată, fără a face abuz, cu arhaisme și regionalisme, romanul „Haiducul Ioviță Valahul” ne amintește – ca atmosferă și personaje – de romanul istoric al lui Mihail Sadoveanu, ceea ce nu-i scade cu nimic valoarea de operă epică originală, într-o viziune realist-romantică.ism mai presus de orice îndoială: sîn

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!