Legi bune de aruncat la gunoi

Eduard ADAM

Am senzația că multora dintre parlamentarii noștri le-a fost tare urît acasă. Iar odată ajunși în Senat sau în Camera Deputaților vor să-și șteargă definitiv din minte ceea ce-au lăsat în urmă. Realitatea din care s-au smuls. Am început să am convingerea asta uitîndu-mă la legile pe care le concep și le aprobă. Și nu doar ei par să fie rupți total de cruda realitate din România de astăzi, ci și reprezentanții Guvernului, atît șefii, cît și cei din aparatul propriu. Aproape să nu-mi vină să cred cînd am văzut că primăriile trebuie să-și înființeze departamente de intervenție în caz de dezastre. De fapt, asta pare normal, mai ales după furtunile care s-au abătut peste noi în ultimele luni. E nefiresc, însă, ce li se cere primarilor. Bieții oameni trebuie să aibă bărci pneumatice, ambulanțe, tot felul de echipamente sofisticate și altele de acest gen. Cum legea e valabilă pentru toți, fără excepții, se presupune că și primăriile din mediul rural trebuie să dețină astfel de dotări.

Mai să-ți vină să rîzi, dacă n-ai înțelege cît e de dramatică toată povestea. Dramatism care trebuie privit din două perspective. Una ar fi realitatea de pe teren. Cu excepția primăriilor de la orașe, care mai adună ceva fonduri la buget, administrațiile locale de la sate sînt sărace lipite pămîntului. N-au bani nici de salariile celor patru sau cinci angajați. Cel puțin, nu pentru tot anul. La fel de greu se descurcă și cu achitarea facturilor la curent și pentru lemnele de foc necesare școlilor de prin comune. Așa că dacă te duci să-i ceri unui primar de aici barcă pneumatică, te ia pe fugă. Zice că-ți bați joc de el, că-l iei la mișto! Și, cumva, pe bună dreptate. în condițiile în care aceștia așteaptă aproape totul de la centru – bani pentru indemnizațiile handicapaților, pentru salariile însoțitorilor acestora, fonduri pentru transportul dascălilor navetiști și multe altele -, e hilar să-i ceri asemenea gogomănii.

Mai dramatică mi se pare însă lipsa de inspirație și de ancorare în realitatea zilnică a celor care vin cu asemenea propuneri. Eu nu spun că nu trebuie schimbate anumite lucruri. Perfect de acord, dar aceste decizii să-și și găsească aplicare în viața de zi cu zi. Nu să dăm legi sau să întocmim regulamente doar ca să fie. Și să rămînă pe hîrtie. Legi cu care să ne lăudăm în fața străinilor că există.
Mi-aduc aminte că exact așa s-a întîmplat și cu amenajarea rampelor de acces pentru persoanelor cu handicap. S-a dat o lege în acest sens, dar nici după patru – cinci ani de la apariția respectivei acestea nu apăruseră prin oraș. La ce bun, atunci, o asemenea lege?! La ce bun atîta consum de energie, de ce-au fost plătiți niște oameni care au emis asemenea judecăți, dacă totul s-a pierdut pe drum?

Sînt convins că există multe alte ramuri în care s-au dat legi greu sau imposibil de aplicat. E și vina noastră, a românului de rînd, că nu reacționăm. Că nu reclamăm lipsa de inspirație a celor pe care i-am trimis în Parlament. Că nu cerem să ne fie ascultate și nouă opiniile, înainte de a se lua asemenea măsuri. Și tot noi sîntem vinovați că, atunci cînd au loc dezbateri publice pe subiecte care ar trebui să ne intereseze, le ignorăm total., pe bună dreptate. în condițiile în care aceștia așteaptă aproape totul de la

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!