Legislație de trei parale

Ștefan RADU

Un jurnalist glumeț din presa centrală titra ieri: „Monica, ne mișcăm și noi mai cu talent?”… Dincolo de tonul ironic, articolul aduce în discuție o gravă problemă: cea a actelor normative elaborate de diverși funcționari guvernamentali care habar nu au de Constituție, de realitatea concretă în care trebuie aplicată legea și de posibilitățile instituțiilor statului de a administra un sistem legislativ făcut varză în ultimii ani. Abia după eșecul la Senat al „ordonanței DNA”, unii au început să-și pună problema constituționalității acestui document. De aproape un an, DNA acționează nestingherit și nimeni nu s-a întrebat dacă deciziile acestui departament au vreo valoare din perspectivă constituțională. Dna ministru Macovei promite ca va verifica situația și, la solicitarea premierului, „se va mișca mai cu talent”… Ce ne facem, însă, cu sumedenia de ordonanțe de urgență care se aplică de ani buni fără să mai fi trecut prin Parlament? S-au dat amenzi, au fost arestați oameni, unii sînt prin pușcării doar în baza unor ordonanțe de urgență care reprezintă – din punct de vedere jurudic – legi provizorii menite a fi dezbătute de Legislativ. Numai că în Parlament nu mai este vreme pentru discutarea „grelei moșteniri” lăsate de vechile garnituri de miniștri, deoarece actuala administrație se întrece în a doborî recordurile la ignorarea comisiilor de specialitate. Sute de ordonanțe au fost emise doar într-un singur an de guvernare! Curg creațiile juridice ale ministerelor în valuri, făcînd imposibilă gestionarea unui sistem haotic.

Mai deunăzi, am descoperit o ordonanță absolut aiuritoare. Este vorba de O.U.G 196/2005. A fost aprobată de Guvern în 22 decembrie 2005, s-a publicat în Monitorul Oficial nr. 1193 din 30 decembrie (cînd lumea se pregătea de Revelion) și se aplică din 1 ianuarie 2006. Sau cel puțin așa s-a auzit prin tîrg… Ea se referă la plata contribuțiilor la Fondul pentru mediu. în principiu, scopul acestui act normativ este generos: obligă agenții economici să apere mediul și să contribuie la finanțarea unor proiecte menite să amelioreze situația ecologică a acestei țări. Problema vine abia atunci cînd descoperi aiurelile publicate sub semnăturile premierului Tăriceanu și ministrului Sulfina Barbu. în primul rînd, agenții economici sînt obligați să calculeze singuri cîte miligrame de noxe ies pe coșul centralei termice murale sau pe țeava de eșapament a autovehiculului din dotare. O puzderie de coeficienți chimici și substanțe ciudate se corelează prin formule algebrice demne de olimpiada de profil. în final, taxa cu pricina este rezultatul unei sume multiple de diverși coeficienți și parametri greu de explicat chiar și de un specialist. Spre exemplificare, iată una dintre formulele intermediare: „E Pb # 0,75*KPb*C (emisia – în kg) (Subcapitol 8.10 – ecuația 14), unde E Pb – emisa de Pb, KPb – conținut de plumb din carburant, exprimat în masa relativă (kg/kg) știut fiind că pentru 0,042 % Pb în carburant, KPb – este 0,042/100, adică 0,00042, iar C este consum de carburant (în kg)” – am citat din anexa ordonanței. Ați înțeles ceva? Culmea este că, în final, pentru o centrală termică, rezultă o plată de 2-3 lei lunar! Este jumătate cît comisionul bancar plătit pentru viramentul cu pricina! Ăsta este efectul unei legislații de doi lei… Dacă doriți mai multe informații, contactați-o pe dna ministru, că doar ea a promovat așa ceva! âmi imaginez micii întreprinzători calculînd de zor noxele după setul de vreo zece formulițe devenite lege în România. Vreți, nu vreți, trebuie să puneți mîna pe manualele de chimie și de algebră superioară, că altfel vă pasc amenzi de zeci de milioane de lei! Cum să vorbești de analfabetism în România cînd orice proprietar de chioșc își poate da doctoratul în chimie organică sau matematici doar pentru că așa i-a cășunat unui funcționar abulic de prin Guvern?!

în plus, pînă să ajungi la formulele cu pricina, dai de diverse tabele preluate de pe vreun site occidental deoarece pe frontispiciul lor sînt cuvinte în engleză, ca de exemplu „motorcycles”. Pînă și prescurtările – VOC – provin din aceeași frumoasă limbă. âmi amintesc de o lege care spune că în actele normative se folosește doar dulcea limbă românească. Sau guvernul ăsta dă legi pentru anglofoni?! Lipsa de respect față de populația supusă unor asemenea hotărîri emise „la mișto” te lasă fără vreo replică inteligentă. Textul este plin de expresii absolut contradictorii, pe care și un jurist cu studii la fără frecvență, în vechile „universități muncitorești”, le respinge din primul moment. Și parcă pentru a pune sulfina pe tort, într-o „informare” ce ar trebui să clarifice aplicarea acestei legi, se spune că nu se încadrează în categoria plătitorilor acestei taxe „instituțiile publice, persoanele fizice, asociații, fundații, organizații neguvernamentale sau guvernamentale etc.” Trec peste formularea agramată, însă „etc.” nu este un termen juridic. La „etc.” cine se încadrează, pe ce criterii, în ce condiții? Ține de bunul plac al unora sau al altora? Cît de serioasă este o lege unde se poate face apel la „etc.”? în ordonanța cu pricina se spune că „Metodologia de calcul a contribuțiilor și taxelor (…) se stabilește prin ordin al autorității publice centrale pentru protecția mediului în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”, chiar dacă termenul de aplicare este la 1 ianuarie! în atari condiții, cum poți să fii cinstit în România? Orice-ai face, tot ești bun de amendat, pentru că așa este făcută ordonanța.

Boala guvernanților de a se substitui legislativului devine o racilă cu efecte dezastruoase în mediul economic și social. Cum să vorbim despre investiții și inițiativă particulară dacă întreprinzătorul este descurajat înainte de a face primul gest? Pentru a tricota ciorapi sau a oferi servicii de calitate, proprietarii au de completat o mie de declarații, de calculat tot felul de aiureli și de a plăti nemunca unor instituții publice care ard gazul de pomană. Astea nu-s noxe? Ce-ar fi să-și calculeze singure pagubele produse averii publice? Joaca de-a legiferarea trebuie pusă sub control, altfel orice funcționar plictisit se trezește legiuitor de serviciu și pune lumea pe drumuri. Este necesară o stabilitate clară a normelor. Nu mă interesează că e DNA sau PNA, dar mă agasează schimbarea la fiecare patru ani a instituțiilor. Plătesc – fără plăcere – orice taxă dacă este bine argumentată și nu mă chinuie degeaba. Nu eu, contribuabilul, trebuie să determin noxe, să cîntăresc fumul și să extrag radicali din incompetența administrativă. Eu plătesc tot ce este calculat, determinat și explicat. Un sistem fiscal simplu și stabil, aplicabil tuturor la fel, este cheia unei eficiențe economice ridicate. Restul este spectacol de prost gust. Pb în carburant, KPb – este 0,042/100, adică 0,00042, iar C este

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!