Locuitorii din zonele inundabile stau de veghe pe malul apelor

Blestemul apelor se apropie de locuitorii de pe Valea Muntelui. Toate localitățile au primit avertizări de la Prefectură, prin care li se cere primarilor să ia măsuri de urgență pentru prevenirea dezastrelor. Plecăm după ora nouă seara din Bacău, fără o țintă precisă, către localitățile de pe Valea Muntelui, acolo unde apele au făcut prăpăd anul trecut. Prima oprire este la Primăria Comănești. încercăm o poartă încuiată, după ce haita de cîini din fața ei s-a s-a răspîndit care încotro, pe sub garduri. Dăm să ne îndreptăm către mașină, cînd ne face semn un gardian și ne întreabă ce dorim. Venea de undeva dinspre oraș și ne spune că tocmai am încercat să intrăm pe o poartă care este încuiată permanent și ne arată o alta, pe care ne îndeamnă să intrăm în primărie. Refuzăm politicos și aflăm că bărbatul este de permanență și tocmai fusese pe malul apei, să vadă cam care mai este starea ei. „Deocamdată, încă, nu-i pericol și nici nu am mai primit vreun telefon. Ferească Dumnezeu! Noi nu ne dorim să se mai întîmple asta, că am fost destul bătuți de soartă anul trecut”, ne spune omul cu privirea mai înegurată decît cerul din care începuse să picure mărunt. Aflăm apoi că ar fi fost ceva probleme cu apele în centrul Asăului. Plecăm spre Primăria Asău, avînd încă în minte imaginile terifiante de anul trecut, cînd apele aproape că au ras cîteva sate de pe hartă. Ajungem la primărie, dar nici urmă de ape revărsate. O fereastră luminată într-unul dintre birouri ne indică și ceva activitate. Ușa este însă încuiată. Batem în geam și după cîteva secunde apare un tînăr. âi explicăm de unde sîntem și îl întrebăm despre măsurile de protecție specială pe care le-au luat în urma avertizărilor. „Păi, eu sînt la serviciul de permanență și în caz de ceva dau telefon primarului și Comitetului de urgență. Dar, pînă acum nu a fost cazul. Apele s-au umflat din topirea zăpezilor. Dacă pînă pe 31 martie nu plouă, situația se stabilizează”, a preconizat, sigur pe el, băietanul.

La paza malurilor

Ne întoarcem cu gînd să plecăm către Agăș, dar ne oprim mai întîi la capătul podului de cale ferată care face lăgătura cu cîteva cartiere mărginașe ale Comăneștiului. Coborîm în Șupani, unul dintre cele mai lovite de inundațiile de anul trecut. Ici, colo se văd pîlcuri de oameni cu lanterne, care stau zgribuliți pe malul apei. Brusc, vîntoasa a căpătat putere și picăturile de ploaie parcă s-au transformat în lapoviță. E doar o impresie, din cauza aerului rece. Ne întîmpină două mogîldețe, care ne ghidează pe drumul desfundat pînă la grosul de oameni. „Ne e frică, măcar copii să apucăm să-i luăm dacă vin din nou”, spun ei și arată spre apele învolburate. Brusc, realizez că vorbim tare, ca să ne auzim, din cauza vuietului. Trotușul mugește înfricoșător și unul dintre bărbați se apropie cu un băț de mal. Măsoară nivelul apei și, fără să spună care-i rezultatul, se întoarce în grup. Apreciez, fără pretenții de cunoscător, că pînă să treacă de mal, apele mai au de urcat cam 70-80 de centimetri. între timp, femeile, mai gureșe, se apucă să ne povestească istoria digului. Blestemă și se vaită. Se caină și acuză. „O fost iarnă blîndă. Nu s-a lucrat nimic la dig, abia de vreo săptămînă au început să pună gabioanele și uite cum au lucrat, cu întreruperi, de ici, colo. Pe-aici, am fost, pe-aici, n-am fost, în loc să meragă linie continuă cu ele. Păi, nu-i păcat de atîta muncă? Dacă vin apele mari, mătură toate gabioanele astea, că sînt puse din loc în loc?”, a sărit unul dintre bărbați. „Vin cu 19 deținuți și lucrează cu ei pînă pe la două ziua. Apoi, cică, vin civilii, muncitorii de la Vermești. „Ăștia mai aruncă și ei cîteva pietre în plase și apoi dispar unul cîte unul”, zice una dintre femei. „I-am zis lu’ directorul lor să ne angajeze pe noi dacă nu are oameni, că lucrăm cu sîmț, că-i vorba de casele noastre. Ți-ai găsit! Am făcut listă și am rămas cu ea”, povestește un alt bărbat. „Hai cu noi să vă arătăm calitate de treabă. Uite, de la piciorul podului și pînă aici, de unde au început ei să înalțe malul, a rămas loc liber de vreo șase gabioane. Nimeni nu vrea să le pună. Cei de la poduri zic că-i treaba apelor, cei de la ape zic că-i partea drumurilor. Zîceți mata, nu-i bătaie de joc? Că intră apele prin locul ăsta și ia și gabioanele puse mai încolo”, se arată indigant unul dintre bărbați.

în voia sorții

Viorel Miron, primarul din Comănești, recunoaște că oamenii au dreptate cînd spun că în timpul iernii nu s-a făcut nimic. „Dar ei nu știu că în toată această perioadă s-a lucrat la confecționarea plaselor în care se pun pietrele. în plus, a fost mult timp foarte frig și pămîntul era înghețat. N-am uitat de dig, ne-am apucat de înălțarea lui imediat ce s-a făcut mai cald”, ne-a declarat primarul. El a fost însă nevoit să admită că problema ridicată de localnici în privința porțiunii dintre picioarele podului și locul de unde s-a început înălțarea digului este reală. „Aici au dreptate, probabil că porțiunea aceea o vom face noi, deși legea spune că 70 de metri în aval și amonte de picioarele podului cei de la CFR și de la drumuri au obligația să consolideze malurile, ca să nu plece și picioarele podului cînd vin apele mari. Dar, ca să nu se ducă totul pe apa sîmbetei, vom găsi o modalitate să înălțăm și acea porțiune”, a promis Viorel Miron. Doar apele să mai stea cîteva zile în matca lor.
Asta este ruga care se înalță acum de pe toată Valea Muntelui. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!