Locul unde se înfiripă visele

Turnurile de apă i-au fascinat mereu pe copii. Țin minte jocurile copilăriei legate de cele două turnuri de apă părăsite, amplasate, printr-o întîmplare, chiar în parcul unde ne jucam. Tot într-un turn de apă („Casa de apă”) funcționează astăzi Observatorul astronomic din Bacău. Parcă pentru a întări fascinația tinerilor vizitatori. Iubirii lor pentru enigmele turnurilor de apă li se va adăuga irezistibila atracție pentru tainele cosmice. Mă rog, ale sistemului solar, dar aceasta e o parte din cosmosul în cea mai mare parte necunoscut. Pentru că noi cunoaștem abia un pic din lumea care ne înconjoară. Cu doar un secol în urmă, mai credeam că, printr-o spărtură în scoarța terestră putem călători către centrul pămîntului. în ultimul veac ne-am cunoscut planeta. A fost un „boom” al cunoașterii, de fapt. Al cunoașterii pozitiviste. Și am cunoscut și o nouă planetă a sistemului solar. I s-a spus „Sedna”. Cei care iubesc basmele, au fost însă neîncrezători. Pentru că în basm se spune: peste nouă mări și țări – și cine ar putea fi mările și țările dacă nu cele nouă planete și spațiul dintre ele? încît NASA, parcă răspunzînd acestui of, a declarat că „Sedna” nu este sigur o planetă… Cu astfel de gînduri pătrund în „Casa de apă” cei care vizitează observatorul astronomic. âși pun întrebări asupra lucrurilor pe care le cunosc și asupra celor pe care nu le cunosc. Și parcă știu, atunci cînd au ajuns acolo, că răul cel mai mare al lumii noastre este să fi măsurat tot ce e există: atunci, visul nu mai are din ce se înfiripa. Ori aici, la Observator, se înfiripă visele. Aici vedem planete, dar ne întrebăm asupra controversatelor legi ale timpului. Asupra transmutației materiei, asupra „găurilor de vierme”, asupra gravito-vortexului, asupra curburii luminii în preajma maselor gravitaționale. Sînt lucruri pe care știința nu le-a clarificat, așa cum nu a putut clarifica forma și mărimea universului. Ultimele idei, ultimele rezultate fizico-matematice sugerează că trăim într-un univers cu zece dimensiuni… iar noi, oamenii, cunoaștem doar trei dintre ele… Hm, ciudată este această „Casă de apă” ce a devenit observator astronomic! Fiind ceea ce a fost și ceea ce a devenit, ea unește măruntaiele pămîntului, în care este înfiptă, cu focul stelelor spre care privim. Unește apele spre care se scufundă cu văzduhul spre care se înalță. Adică unește elementele: apa, pămîntul, focul și aerul. Observatorul se concentrează într-un punct de grație. Și e singurul din lume de acest fel… Observatorul astronomic din Bacău poartă numele unui pasionat astronom și scriitor SF, Victor Anestin. Are o expoziție permanentă și numeroase instrumente pentru observat cerul: telescop, lunetă, astrograf. Are expoziții temporare și spectacole de planetariu. Iar clădirea, fostul turn de apă, este una ce a intrat în patrimoniul monumentelor arhitecturale din Bacău. (Dan PERȘA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!