Locuri de popas duhovnicesc

Pe culmile muntoase ale Măgurei Ocnei se întrezărește, printre brazi, o biserică. Este semnul de distincție al mănăstirii Măgura Ocnei, un lăcaș de cult ce vorbește despre mărturia prezenței lui Dumnezeu în istorie. Prima atestare documentară despre vechimea acestui sfînt lăcaș datează din anul 1655, cînd monahia Solomia, fiica lui Constantin Donose din Dărmănești, și-a dăruit partea sa de moștenire Schitului de la Ocna, construit din lemn la anul 1653. Trecutul documentar al Schitului apare și în hrisovul domnesc al lui Constantin Cehan Racoviță, dat la 1 ianuarie 1757, pentru înființarea spitalului „Sfîntul Spiridon” din Iași, înzestrînd această ctitorie și cu moșia Tîrgului Ocnei. Schitul, aflîndu-se pe moșia domnească, a devenit astfel metocul Mănăstirii „Sfîntul Spiridon”, la acea dată, 1742, fiind reconstruit tot din lemn. La 1803 a fost reclădit pentru a treia oară, din piatră, cu hramul „Buna Vestire”. Schitul Măgura Ocna a fost și martorul luptelor de la Coșna și Cireșoaia, unde ostașii români, legați prin chemarea-jurămînt – „Pe aici nu se trece!”, au rezistat în fața armatei austro-ungare în august 1917. Ca orice așezămînt bisericesc de pe întregul cuprins al Moldovei, ospitalier al tuturor durerilor din acea vremne, și Schitul „Măgura Ocnei” a fost transformat în post de prim ajutor regimentar, unde sute și mii de răniți au primit ajutoare în timpul primei conflagrații mondiale. Instaurarea regimului comunist a reușit să creeze un caz fără predecent. A fost unul dintre rarele cazuri cînd un lăcaș sfînt a scăpat nevătămat de bombardamentele avioanelor. Din nefericire, avea să fie dărîmat de tîrnăcoapele și buldozerele epocii comuniste, pentru că regimul politic instaurat după 1947 în România a transformat mănăstirea într-un un loc de distracție, cu restaurant și un teren de fotbal pe locul vechiului cimitir. După 1990, s-a reușit ca Măgura Ocnei să revenă la forma consacrată. Munca de refacere a mănăstirii a căzut pe umerii starețului Epifanie Bulancea, noul ctitor al mănăstirii „Măgura Ocnei”, călugăr cu experiență de 50 de ani, care, în cei 36 de ani petrecuți la Episcopia Romanului a slujit cu cinci episcopi: Teofil, Emilian Birdaș, Partenie Ciopron, Eftimie Luca și Ioachim Vasluianul. Greu de spus în cuvinte cum a reușit bătrînul călugăr, ajutat de oamenii locului, să redea acelui spațiu măreția unei mănăstiri. în 1990 a fost făcut proiectul, iar pînă în 1993, biserica a fost construită. între 1993-1997 a fost pictată. Astăzi, cine ajunge la mănăstirea Măgura Ocnei nu mai găsește nimic din mărturiile unei istorii triste și însîngerate, ci un spațiu curat, liniștit, o oază de spiritualitate de care are nevoie orice suflet însetat de credință.entar, unde sute și mii de răniți au primit ajutoare în t

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!