Lucrul cel mai de preț

în microbuzul de Hemeiuși sînt doar cîțiva călători. E o oră cînd cei care locuiesc în satul de lîngă Bacău nu prea circulă. Doar două femei tinere, un bărbat cam la vreo treizeci de ani și doi oameni în vîrstă, mai mult ca sigur pensionari. Cele două femei stau chiar în fața mea și discută despre treburi gospodărești. E toamnă și ce-ar putea discuta altceva decît despre murături, strînsul porumbului de pe cîmp – „vai, dragă, astăzi trebuia să vină socrul cu un băiat la strîns, dar n-au mai venit…” – și cam atît? în stația din apropierea vechii fabrici de încălțăminte urcă doi copii. Un băiețel – îmbrăcat în uniformă școlară și o fetiță, și ea elevă. Cum îi vede urcînd, cea mai tînără dintre femei se scoală, îi sărută și, înțeleg numai decît, sînt copiii ei. „Uite ce noroc, ați urcat chiar în maxi-taxiul în care sînt și eu!…” Băiatul, parcă abia aștepta să se întîlnească cu maică-sa și să-i comunice ceva foarte important: „Pe mîine, doamna învățătoare ne-a dat să scriem o compunere despre Carte. Și ne-a mai întrebat dacă avem bibliotecă acasă. Noi avem, mamă…?” „Avem vreo două cărți. Dar n-avem bibliotecă…” „Și cum să încep eu compunerea asta? Tare am emoții!…” Copilul se așează pe un loc liber din dreapta mamei lui. E transpirat și-și dă haina jos, de culoarea cărămizii… Ghiozdanul îl pune alături. Atunci intervine unul dintre cei doi pensionari: „Eu aș începe așa compunerea de care spuneai: Cartea e lucrul cel mai de preț”. Copilul tresare: „Vai, ce frumos ați spus!… Chiar așa o să încep: Cartea e lucrul cel mai de preț!… Dar ce să scriu mai departe…? De ce cartea e lucrul cel mai de preț?” „în ce clasă ziceai că ești?”, întrebă, atunci, bătrînul. „într-a doua” – veni răspunsul copilului. „Ei bine, acum o să te ajute mămica ta. Dar nu va trece mult și vei afla de ce cartea e lucrul cel mai de preț. Chiar în anul acesta școlar vei afla” – mai spuse domnul cel în vîrstă. Mașina opri în satul Lilieci. Mama și copiii coborîră. Fetița, abia intrată în clasa întîia, zburdă spre casa de la șosea. Băiatul nu se grăbi. Mai mult ca sigur, în minte îi stăruia tema pentru a doua zi și ceea ce-i spusese omul din mașină. Da, așa își va începe compunerea : „Cartea e lucrul cel mai de preț”. După care va continua cu ajutorul mamei sale. Și, nu peste mult timp, va afla că, într-adevăr, Cartea înseamnă totul…

Eugen VERMANanul acesta școlar vei af

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!