Lumea românească

Biografii bolnave

Vasile PRUTEANU

Societatea românească este una bolnavă. Anii îndelungați de totalitarism i-au cangrenat toate mădularele, i-au surpat moralitatea și moravurile, cinstea și onoarea și-au adus-o în miezul scandalurilor de tot soiul. O mare parte dintre români s-au angajat, după puteri și după caracter, într-o uriașă operațiune cosmetică de rearanjare a biografiei proprii, în paralel cu încercarea de a ascensiona socialmente prin politică sau de a se situa într-o poziție cît mai comodă în raport cu trecutul. Destinele se spală ca banii, mai ales cînd dispui de ei prin cine știe ce mijloace oculte. Politicienii își refac vertiginos un trecut tulbure, iar foștii securiști și turnători se pretind mai mult sau mai puțin dizidenți, la fel cum toți bărbații de după andropauză se pretind mai mult sau mai puțin donjuani capabili de orice seducție. învățați cu minciuna și înzestrați cu credința că au servit și servesc patria, că au apărat-o și continuă să o apere, o sumă de foști torționari au împins tupeul pînă la limite incredibile. Au devenit parlamentari, precum Ristea Priboi, și i-au dat în judecată tocmai pe cei bătuți de ei fără cruțare, ca să-și „apere țara de proprii ei cetățeni”. Alții, precum d-l Dan Voiculescu, au licitat destinul cu mult mai multă perseverență, formîndu-și un partid și situîndu-se în prim-planul puterii politice. A speculat cu abilitate șansa providențială ca să-și poată spăla destinul, banii și conștiința. Cînd biografia i-a fost devoalată, a făcut apel la clasica diversiune: „da, am apărat țara și în comunism și o apăr și-n capitalism”. De cine a apărat-o n-are rost să mai insist. Se știe. Se cunoaște în favoarea cui.
Spre uimirea tuturor cetățenilor, acești torționari continuă să se creadă un fel de elită a națiunii, vestale fragile fără nicio legătură cu partidul comunist, cu minciuna generalizată și ridicată la rang de politică de stat, cu mizeria ideologică și ștrangularea libertăților fundamentale. Este știut lucru: toți cei prinși cu mîța-n sac spun că s-a comis o eroare cu ei, că altul e adevărul decît s-a găsit în biografiile lor bolnave. âși iau martori pe Dumnezeu (în care nu cred) și apărători din aceeași categorie duplicitară, cum e cazul lui Sergiu Andon, care ne-a îmbîcsit ani de zile cu bălmăjelile lui de la „Scânteia”. Din nefericire, suflete de slugoi s-au adunat în turma partinică a lui Voiculescu, fie din interes, fie din dorința de a accede la niscavai cașcaval din bunul public. Oamenii adunați în turmă sînt și mai fățarnici cînd interesul îi împinge să se prefacă. Să nu-mi spună mie cineva că Dan Voiculescu a știut vreodată ce-i aia o doctrină umanistă și a „emanat” măcar un eseu privitor la umanitate, dară-mi-te o linie ideologică limpede! Atunci ce i-a atras pe ciracii săi? Banul, gloria și speranța că vor deveni cineva. Asta dovedește că pentru unii capul este închisoarea ideilor. Mulți vorbesc de onoare, dar puțini sînt cei cărora le roșește obrazul. Tare mă tem că aceștia încearcă să sacrifice societății tot ce au moștenit de la diavol. Pentru că de la diavol au învățat să treacă totul în deriziune. Oricît de grave ar fi acuzațiile care li se aduc, imediat spun că nu ei, ci alții sînt vinovații, iar aceștia din urmă vor să-i compromită de răi ce sînt. Să fii șeful unui partid la guvernare și să afirmi că milioane de români au colaborat cu securitatea, și că, deci, acest fapt n-are nicio relevanță înseamnă că face o politică de Iuda printre iude cu un tupeu inimaginabil.
E de mirare că un fost șef de stat (Emil Constantinescu) îl acuză pe succesorul său în funcția supremă că a fost recrutat de serviciile de contraspionaj militar? După cum se vede, toată lumea politică acuză că are dosare și contradosare, că nici o biografie nu este curată ca lacrima, că nu se găsesc oamenii care n-au vrut să înnoate în mlaștina pestilențială a vechiului regim.
Asta este România care vrea să intre în UE, este deja membră NATO și dorește să se alinieze democrațiilor occidentale. Aduce după ea un imens ghem de contradicții și minciună, dispusă oricînd să dea drumul războiului interuman. La Bruxelles au ajuns semnale că alte haite de cîini bine antrenați sînt gata să intre în luptă. Iată cît de rapid s-a reușit ca instituțiile statului să fie puse sub semnul întrebării, dovedindu-se că informațiile (confindențiale pînă acum) au devenit arme de atac și șantaj în replică. Șirul scandalurilor nu se va frînge curând. Va trebui să dispară generația îmbîcsită de vinovății, de false credințe politice, de egalitarism zevzec, de nostalgii. Vor trebui să crească alte generații, educate în spiritul adevărului, dreptății, onoarei și al unei înalte moralități. Va trebui să apară oameni ale căror biografii să nu mai fie atinse de cancerul turnătoriilor. Timpul acela nu mi se pare a fi prea aproape, iar vindecarea de bolile morale ale trecutului se va produce extrem de anevoios.venit parlamentari, precum Ristea Priboi, și i-au dat în judecat

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!