Lumea românească

Trei mituri păgubitoare

Vasile PRUTEANU

Sîntem caz unic în Europa. Viața politică a evoluat de așa natură încît înfățișăm lumii trei mituri, care nu au asigurat și nu asigură pacea și stabilitatea socială: mitul „președintelui providențial”; mitul „președintelui jucător” și mitul „coalițiilor destrămate”. Ion Iliescu a întruchipat providențialitatea în credința electoratului, singurul tătuc capabil să scoată România din marasmul post-revoluționar. Fapt pentru care i-a acordat trei mandate. Marasmul, însă, s-a adîncit pînă cînd o nouă coaliție (după căderea Convenției Democratice) l-a aruncat peste bord. Dar și Convenția și-a dat obștescul sfîrșit. După un mandat puțin semnificativ al lui Emil Constantinescu, am ales un „președinte jucător” cu o altă coaliție de partide la guvernare – „Alianța D.A.”. Și aceasta s-a prăbușit lamentabil, în timp ce „jucătorul” tinde să devină „providențial”, ca unic depozitar al adevărului, onestității și onoarei. Iubit de un mare număr de cetățeni și creditat cu întrega lor speranță pentru viitor. Veșnic agitat, „președintele jucător” s-a răfuit pe toate fronturile cu adversarii reali sau imaginari, consolidîndu-și temeinic propriul mit. Declinul venit recent și la mai puțin de un mandat pare să conducă la ideea că viitorul aparține unui alt model de șef de stat. Unul echilibrat, cult, bine educat, experimentat în relațiile cu partidele politice. Unul bun mediator, bun arbitru, nejucător.
Puțină lume a observat că prin joc politicianist, prin veșnica stare conflictuală de la vîrful Puterii au fost înghețate proiectele de dezvoltare socială, paralizînd practic aproape toate instituțiile statului. Așa au ajuns să aibă mare căutare și audiență publică doar demascările, șantajele, acuzele și certurile fără sfîrșit. Românilor le place la nebunie scandalul.
Mulți cetățeni își imaginează că într-un stat democratic, european, un președinte poate tăia și spînzura în dispreț față de importanta instituție a Parlamentului, față de partide și de concernele capitaliste, încă neagreate în România post-totalitară. A miza pe acest tip de comportament politic este o teribilă capcană. înseamnă a ne orienta spre o republică prezidențială de tip autoritar, de care tocmai am scăpat nu de multă vreme. încremenim, astfel, într-un provincialism deformant, într-un complex al închiderii în sine.
Deși aș vrea ca referendumul de peste o lună să ducă la pulverizarea celor trei mituri, nu se va întîmpla așa. Traian Băsescu și-a calculat pașii ținînd cont mai ales de orgoliul său neînfrînt și nu de interesul național, cum se arată acum ars de grija țării. O demisie l-ar fi pus față în față fie cu Vadim Tudor, fie cu Gigi Becali. Victoria sa ar fi fost zdrobitoare și ar fi potolit pofta de hărțuire a aceluiași Parlament și a acelorași politicieni, care au și amenințat, deja, instrumentarea altei suspendări. Nu era mai bună, oare, o victorie a împăcării din care toată lumea ar avea ceva de cîștigat, în locul unei victorii a disperării, obținută împotriva democrației, dar cu mijloacele acesteia? Domnului Băsescu i s-a făcut, însă, de război total cu întrega clasă politică, pe care o demonizează fără cruțare. Unul împotiva tuturor nu văd ce șanse ar avea pentru izbînda finală. Doar una temporară, tranzitorie. Un vechi proverb românesc spune că „dacă doi îți zic că ești beat, du-te de te culcă”. Mă întreb cine se va culca pe laurii victoriei? Oricîte scenarii fantasmagorice s-ar pune la bătaie, Traian Băsescu nu va fi infirmat. Poporul cel des pomenit și invocat îl va dori, pentru că e „de-ai noștri”, expert în băile de mulțime. Dar, se va întoarce la Cotroceni mai vulnerabil decît crede, supus de către spectrul politic unor atacuri mult mai vitriolante. Desigur, ca orice „președinte jucător”, Traian Băsescu va da vina pe Parlement în toată campania dinaintea referendumului. Nu are altă soluție decît să asmută masele împotriva boierilor grăsuți și corupți ca să-și salveze pielea. Asemenea politici am mai văzut noi! Oricum, zarurile au fost aruncate. Cum vor cădea, rămîne să vedem!
rmat. Poporu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!