Lumea românească

Hărțuită fără cruțare

Vasile PRUTEANU

De violat, n-a violat-o, dar a hărțuit-o de i-au mers fulgii. Asta i-a făcut d-l Băsescu Constituției lui Iorgovan. Cîteva luni înainte de alegerile din 2004 viitorul președinte a atentat la pudoarea ei, fără ca multă lume să bage de seamă ce și cum. Vă amintiți că Alianța D.A. a pornit la drum avîndu-l drept candidat la președinție pe Th. Stolojan, iar aspirant la fotoliul de premier pe Traian Băsescu. Sondajele, însă, îl situau pe Stolo cam pe locurile 3 – 4, după Băsescu, Năstase și Vadim. Alianța D.A. era un succes, datorită susținerii liberale, cu un electorat mai stabil și mai consecvent decît al democraților lui Boc. Stolo ar fi fost făcut arșice de Năstase sau Vadim. Speranța era la Băsescu, în discursul căruia se insista pe „sistemul ticăloșit”, încetățenit de PSD. Rocada Stolojan – Băsescu trebuia făcută credibil, pentru că dacă ar fi pierdut prezidențialele șansa Alinței D.A. de a ajunge la guvernare era aproape nulă. Ca să nu bată la ochi, Stolo s-a dat grav bolnav, a renunțat la șefia PNL, astfel că rocada era acceptată, cu mici mîrîieli ale unor „magnifici” liberali și democrați. Trebuia repede, repede un înlocuitor agreabil, capabil a resuda tandemul președinte – premier. Omul nr. 1 în PNL era acum Tăriceanu. Acesta convoacă de urgență Congresul liberal, se fac alegeri, Tăriceanu cîștigă șefia partidului și astfel tandemul Băsescu – Tăriceanu s-a legitimat cu succes în fața electoratului. Nu și în fața nucleului dur al PNL, prea puțin dispus să intre în joc alături de PD-ul provenit din FSN.
Ales președinte la mustață, Traian Băsescu se simțea dator lui Stolo, care îi aliase PNL-ul. I-a promis că îl va numi premier în urma alegerilor anticipate, fluturate la doar două luni de la scrutinul din noiembrie 2004. Motivul era debarcarea lui Năstase și Văcăroiu din fruntea camerelor Parlamentului. Inițial, Tăriceanu a fost de acord cu anticipatele, nefiind la curent cu intenția președintelui de a-l ejecta de la cîrma Executivului, în favoarea reînviatului Stolo. Despre cabala pusă la cale împotriva lui Tăriceanu mai știau, însă, Valeriu Stoica, Gheorghe Flutur, Mona Muscă și (poate) Cristian Boureanu și Raluca Turcanu. Aceștia au și declanșat imediat atacuri devastatoare la adresa premierului, urmați curînd de însuși președintele, prin glasul Elenei Udrea. Premierul s-a prins că-i luat drept prostul statului și a zis stop anticipatelor. Mai ales că în ochii experimentați ai multor analiști politici anticipatele nu se prea justificau la doar cîteva luni de la scrutinul constituțional. Guvernul nu avusese timp decît să instituie cota unică de impozitare. Nu-i nevoie să mai amintim că președintele în persoană a tratat cu Voiculescu trădarea PSD pentru a putea numi, cu majoritate fragilă, un guvern al Alianței D.A. Și tot el, cîteva luni mai tîrziu, l-a stupefiat pe noul aliat, considerîndu-l „soluția imorală”. Cam imorală și cam neconstituțională.
Așadar, prima hărțuire a Constituției se consumase în văzul publicului. Cei din jur, în loc să-l mustre pe atentator l-au încurajat zgomotos, cu iluzia că participă astfel prin procură, la excesul de virilitate al președintelui. în special domnii Boc, Stolojan, Stoica și nevinovata doamnă Muscă. Parlamentarilor PNL și PD le convenea situația, aflîndu-se oarecum forțat la guvernare. Apoi, scandalurile se țes fără încetare, ajungîndu-se pînă la injoncțiunea președintelui în treburile Executivului, prin demiterea netemeinică a ministrului Apărarii și refuzul numirii celui al Afacerilor Externe. Un alt act de hărțuire a Constituției s-a înfăptuit, dar de data asta cu un scandal bine mediatizat de PNL și Opoziție. încet, dar sigur, instituțiile statului s-au blocat nemeritat, după ce eforturile le-au fost încununate de succes prin aderarea la U.E. Astfel s-a ajuns la suspendarea „băiatului glumeț” și la apariția înlocuitorului de președinte cu un nechezol pe care îl speram abanbonat: d-l Nicolae Văcăroiu.
Este o victorie efemeră a PSD, a lui Hrebenciuc și Iliescu, care desăvîrșesc scandalul provocat de ralierea damnatei majorități (322) la nefericita cenzură iscată de conservatorii lui Voiculescu și social – democrații lui Geoană. Povestea seamănă întrucîtva cu cea a lui Ali Baba și a celor 40 de hoți. Ali Baba ne este simpatic, îi pomenim isprăvile, îi creștem reputația. Cei 40 de hoți, însă, fură blestemații, nu le-ar fi rușine obrazului, în timp ce Ali strigă cît îl țin bojocii: „Hoții, hoții!” Și nimeni, pînă în ziua de azi, nu le știe numele, precum cele ale oligarhilor, corupților, „băieților deștepți”.
Cu toate derapajele băutorului de Brunderschaft de la Golden Blitz, acesta nu era musai să fie suspendat. Legea nu-l incrimina pentru nici o faptă. Pulsiunile și amețeala năucă a electoratului îl proiectează, acum, pe președintele suspendat în postura de „Traian cel Frumos” în lupă cu balaurii Puterii, care devorează, prin corupție, toată averea țării. Nu-i așa, bădie Ioane? Prin urmare, referendumul îi va asigura o victorie zdrobitoare și o președinție constipată din cauza îngurgitării unei cantități enorme de antipatie din partea unui Legislativ pe care președintele îl vrea aruncat peste balustradă. Pînă atunci, foșgăiala politicianistă pare fără sfîrșit. Cum vor fi și viitoarele scandaluri. Consecințele le va suporta populația nărăvașă și credulă. ea puți

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!