LUMEA ROM+NEASCĂ

„O tiranie ca-n Rusia”

Vasile PRUTEANU

„Iadul” și „Răul” pămîntesc au devenit în România afaceri foarte profitabile, din care se scot bani buni și putere politică nelimitată. Mizera clasă politică a reușit în scurt timp să schimbe o nevroză cu alta. Eram resemnați, neputincioși, răgușiți de prea multe injurii și interjecții. Eram neurastenici. Brusc am devenit isterici. Aplaudăm cu dezinvoltură isteriile pubertare ale unui Gigi Becali, agresivitățile necontrolate ale domnului Traian Băsescu, fără să luăm seama la pericolul suprimării libertății și la cel al instaurării haosului și bunului plac. Instrumentările aberante de dosare penale miniștrilor cabinetului Tăriceanu duc la concluzia că fărădelegea funcționează grosolan prin intermediul unor servanți ai legii, instalați infailibil în „axa lumii” politicii românești. Astfel, DNA-ul a devenit ranga de fier cu care se crapă capetele opozanților. Năclăiți într-o retorică servilă, vertiginoasă și elucubrantă vizavi de legi scrise și norme ale bunului simț, procurorii domnului Morar demolează cu tîrnăcopul justiției firava democrație de-abia înfiripată în nestatornica noastră societate. La indicația prețioasă a Cotrocenilor, desigur. Machiavelismul e în plină reînflorire, revigorînd principiul satanic al lui Nicollo cum că „democrația este arta de a lua pielea de pe popor la modul cel mai festiv și în numele poporului”. Metabolismul delirant al gîndirii domnului Băsescu a mutat centrul de greutate al isteriei politice de la cap la viscere. Roșii de furie, atît el, cît și politicienii, au adoptat vociferarea nevrotică, isteric – acuzatoare, lăsînd la o parte orice judecată rațională în raport cu un Guvern destul de blînd și puțin bătăios. Fapt ce dă speranțe papagalilor, prostănacilor să aspire la putere, deși li se spune în față că nici prin gînd nu-i trece președintelui de așa ceva. Pe bună dreptate lumea se întreabă ce rost are moțiunea de cenzură a lui Geoană? Cînd întreprinzi o acțiune te gîndești întîi ce vrei să faci și cu ce te alegi din asta. Dacă te alegi cu… (cum se va alege dl. Geoană) e bine să-ți vezi de treabă. Sînt destule alte slugi care să lupte pentru binele prezidențial, nu-i nevoie să te înghesui tu, cel ce ai propus suspendarea omului cu care vrei acum să dai mîna.
Cum se vede, noi, românii, n-am reușit pînă acum să ne asigurăm fie și o minimă normalitate a existenței noastre. Aproximăm mereu variante negative. Și mă tem că ele nu epuizează imaginația răului. De aceea, multă lume preferă drastica frazeologie despre ordine și intransigență. în consecință, ne temem de acele variante negative bazate pe manipularea justiției, față de care regimul autoritar poate apărea drept convenabil. Primele semne ale fricii care a cuprins mințile mai lucide vin tocmai de la oamenii ce au suferit opresiunea comunistă. Și semnalele de avertizare. Doina Cornea, de pildă, se arată profund îngrijorată de evoluția brutală a politicii românești. Andrei Pleșu, la rîndul lui, se teme că „scandalurile ar putea deveni un sport perdant, dar obișnuit, surescitarea un erzaț de vitalitate în care înțelepciunea să fie adesea disprețuită în numele temperamentului, iar judecata sănătoasă să fie subminată de radicalisme agitatorice”. Pe scurt, „o tiranie ca-n Rusia”, vorba lui nenea Iancu Caragiale. Asta ar trebui să ne deschidă ochii că puternicii acestei zile plănuiesc o guvernare bazată pe controlul tuturor oamenilor, o ipostază îngrozitoare descrisă cu amănunte cutremurătoare de George Orwelles încă din 1984. Dacă luăm aminte la toate derapajele politice privind justiția, libertatea și nerespectarea normelor de conviețuire socială vom mai putea decide ce anume din comportamentul nostru politic lăsăm pradă prafului din mansarda conștiinței. Dacă nu, Amin!e agitatorice”. Pe scurt, „o tiranie ca-n Rusia”, vo

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!