LUMEA ROM+NEASCĂ

Dezbină și stăpînește

Vasile PRUTEANU

Credeam că principiul machiavelic „Divide et impera” și-a trăit traiul, și-a mîncat mălaiul. Popoarele s-au maturizat în suficientă măsură ca să nu se mai lase prostite și dezbinate de stăpînitori cu setea de putere mereu nepotolită. Democrația presupune nu numai lupta pentru putere, ci și o matură chibzuință în procesul de separare a grîului de neghină; adică a oamenilor cu bune intenții de oportuniști. Realitățile României de azi ne arată că, totuși, cine stăpînește bine principiul machiavelic se bucură de succes. Asta dovedește că societatea noastră este încă departe de stadiul maturizării complete, că lumea se lasă ușor înșelată de demagogie și populism. Dar, totodată, îi scade progresiv și gradul de încredere în instituțiile statului. Nivelul de civilizație al unui popor se măsoară, însă, și după gradul de încredere acordat instituțiilor care structurează sistemul său de organizare.
Potrivit celui mai recent „Eurobarometru”, România se remarcă prin cel mai redus nivel de încredere în instituțiile naționale, iar tendința este constant descrescătoare. E și normal să fie așa, dacă însuși președintele statului apreciază (într-un interviu acordat revistei „Politique internationale”) că Parlamentul este populat de oligarhi corupți, foști nomenclaturiști, foști securiști, torționari și turnători, îngroziți de perspectiva deconspirării, precum și de clienți ai acestora, imbecili și umili. Guvernul, la rîndul lui, este o adunătură de hoți și incompetenți, ale căror scopuri sînt prădarea avuției naționale și înșelarea cetățenilor. Partidele sînt, în viziunea prezidențială, o combinație de inutilitate și nocivitate, rezerve de viitori pușcăriași. Liberalii sînt continuatori ai „sistemului ticăloșit”, conservatorii sînt „soluția imorală”, udmriștii sînt „corupți și feudali”, peremiștii sînt „continuatorii comunismului”. Sentimentele populare sînt în perfectă sincronie cu cele ale președintelui.
Dacă lucrurile stau chiar așa, atunci e mult mai grav decît am putea crede. Doar o revoluție ne-ar mai putea salva din ghearele mafiilor de partid. Cu toate acestea, românii nu par rușinați, nici vinovați de o astfel de situație. Nici președintele nu se simte jenat că este șeful unui stat detestabil, cum e cel pe care-l prezintă străinătății. El (ca și poporul), este victimă inocentă, mereu înșelată de toți cei din jurul lui. Ori, se știe, victima este totdeauna nevinovată, persecutată, hăituită.
Cei cu memorie bună își amintesc, totuși, că FSN-ul a fost scindat în PDSR și PD cu ajutorul domnului Băsescu, ministru în Guvernul Petre Roman, care la rîndul lui a fost înlăturat de aliatul său. De asemenea, oamenii știu că liberalii au venit la guvernare împreună cu democrații păstoriți de actualul prezident și că Executivul era minunat pînă am fost admiși în UE. După aceea, PNL a fost divizat de grupul Stolojan – Stoica, aderent la politica prezidențială. Acum, pînă și UDMR riscă scindarea. Balanța înclină spre Uniunea Civică Maghiară a secuilor lui Laszlo Tokes, Dumnezeu știe cu ce efecte pentru evoluția ulterioară a societății românești. Despre disoluția CDR și a Alianței DA pe fondul acelorași scandaluri oare ne mai amintim? Iată cum, din dezbinare în dezbinare, România a ajuns în starea deplorabilă de victimă perpetuă. Cine a provocat fără jenă asemenea rupturi, rămîne să judece fiecare. Neapărat trebuie meditat asupra faptului că demnitatea și viitorul națiunii depind și de capacitatea ei de a refuza postura de victimă, a-și recunoaște și cîntări cauza eșecurilor și a-și primeni instituțiile statului. E prea periculos să sădești în sufletele oamenilor doar ura, neîncrederea și tentația de a-i face să se socoată victime credule ale unor derbedei. Se creează un mediu bolnav de suspiciune, unde performanța este imposibilă. E de mirare că la nici opt luni de la aderare încrederea noastră în UE a scăzut cu 8%, în vreme ce în rîndul celorlalte țări aceasta a crescut cu 12%! Conflictele ireductibile dintre Președinție și Guvern, dintre partidele politice nici nu puteau avea un alt rezultat.unoaște și cîntări cauza eșecurilor și a-și primeni instituțiile statului. E prea periculos să sădești în suflet

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!