Luneta și ruleta

Goana integrării

Dan PERȘA

Intrarea în Uniunea Europeană schimbă nu doar perspectivele strategice în plan economic ale țărilor care aderă, dar, mai drastic, se intră
într-o bătălie a influențelor pe care diverse țări le au în UE. România, ca și Bulgaria, par să piardă, cel puțin pe moment, această bătălie și
cîștigătoare e, din cîte s-a afirmat, Rusia. Surprinzător, la prima vedere, deoarece Rusia nu va face parte din comunitatea europeană, și cu toate că în acest moment exporturile rusești spre Occident sînt cele de materii prime, ea reușește să blocheze accesul la export de
produse finite al României și Bulgariei. Lucrurile nu stau, de fapt, chiar așa. Industria cărnii din România, nu integral, firește, dar prin unii
mari reprezentanți, s-a străduit, prin investiții mari, să se alinieze standardelor europene de calitate și igienă și să obțină certificatele
necesare exporturilor. Și totuși, Rusia a reușit să „bage strîmba” și, cel puțin pentru următorul an, autoritățile noastre nu au reușit să
negocieze în favoarea libertății firmelor românești de a exporta produse din carne. Și nu doar produse din carne, ci și industria laptelui se
află sub aceeași interdicție. Dar poate că nu atît Rusia a avut cuvîntul cel greu de spus, ci situația din România este una de natură să
tulbure apele. Pentru că, deși cîțiva mari producători de produse finite din carne s-au aliniat standardelor, multe alte firme nici nu pot visa
să se apropie de condițiile de calitate și igienă care să ne facă permisivi pe piața occidentală. Occidentalii gîndesc cam așa: dacă dăm
drumul importurilor din România și Bulgaria, nu vor ajunge pe piața noastră doar produse corespunzătoare, ci vor avea posibilitatea să

exporte și firme care nu au în clin cu standardele calitative cerute. Votul împotriva exporturilor românești de carne și lapte, e, așadar, unul
al neîncrederii. Fie și dacă s-ar crea o comisie europenă care să ateste că există firme românești a căror exigență în producție e chiar mai
ridicată decît a firmelor similare occidentale, tot nu s-ar gîndi să importe de la noi. Ei cunosc destul de bine un fapt: acea „păcăleală” pe
care românii au practicat-o în numeroase rînduri și se feresc ca dracul de aghiasmă de posibilitatea de a fi păcăliți. Fapt pentru care nici
firmele cinstite nu pot beneficia de rezultatele eforturilor depuse. Interdicția e acum pentru un an, dar ea s-ar putea prelungi la nesfîrșit,
pînă în momentul în care angrenajul nostru economic nu va dovedi, în integralitatea lui, că este corect. Iar a fi corect e o chestiune care
pornește de la principiu, respectat cu strictețe, pînă cînd principiul devine mentalitate. Principiul lucrului bine făcut și cinstit făcut. Or,
România are mari probleme în privința respectării unor principii consecvente, deci are probleme în privința mentalității. Nu Rusia a reușit,
de fapt, să ne scoată, sper că doar pe moment, de la exporturi, ci înapoierea noastră. Aș aminti, în acest sens, nu despre mult-discutatele
cazuri extreme, păstrate și azi în memoria occidentalilor, cum a fost, de pildă, „consumarea” lebedelor, ci turismul românesc. Nu există,
pentru firmele de turism, nici un fel de control al standardelor. Plătești pentru o excursie în care ți se promit anumite condiții și te trezești
într-o călătorie de coșmar. înapoierea există peste tot, iar occidentalii percep așa ceva drept un pericol grav. Pentru că înapoierea nu duce
doar la condiții mizere de existență, dar ea pune în pericol și integritatea fizică a oamenilor. Vezi cazul de curînd petrecut în țară, cînd o americancă venită prin serviciile de asistență a fost prinsă, cînd făcea jogging, de doi indivizi și violată pe un deal. Occidentalii sînt

sensibili la așa ceva (și ar trebui să fim și noi), pentru că deschiderea granițelor în ambele sensuri și schimburile comerciale le ridică dubii în privința propriei lor
siguranțe. Societatea civilă europeană e un angrenaj bine uns, pe cînd societatea civilă a României este încă departe de a fi una civilizată.
Și ea nu este una necivilizată doar la periferie, ci scandalurile, dintre care l-aș aminti pe cel al „oamenilor expirați”, atestă necivilizația și la
nivelul cel mai înalt, cel al culturii. Așa încît, dacă Rusia a reușit să blocheze exporturile românești de carne și lapte în mod real și nu este
doar „țapul ispășitor”, ca să dăm și noi vina pe cineva, reușita ei nu se datorează, de fapt, influenței rusești în Uniunea Europeană, ci
condițiilor existente în țara noastră: lipsei civilității, mai ales.nu inte

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!