M-am săturat să mă trezesc dimineața!

Cine n-a chiulit la viața lui, măcar o dată, poate să nu citească acest articol. Pentru că doar cei care știu că visul oricărui licean este să stea cît mai puțin la școală au să înțeleagă ce vreau. Într-adevăr, generația actuala este total diferită față de cea dinainte de decembrie 1989, care avea „ochelari de cal” și a obișnuit astfel generațiile mai mari, pe care adolecenții din ziua de azi ÎNCĂ mai trebuie să le suporte: profesori trecuți de prima tinerețe, care doar aparent își declamă mentalitatea democratică, dar care urmează încă dogme de care credeam că trebuie să uităm. Totuși, nu este vina lor că ne trezim dimineața la ora 5 – 5:30 pentru a prinde prima oră. Este vina celor care au pus in conducerea ministerului persoane din aceeași perioadă cu stimații noștri profi.

Eu sunt un caz fericit și stau la cinci minute de liceu,dar tot înjur dimineața la ora 6,00 cînd aud ceasul sunînd, punîndu-mi mereu aceeași intrebare: ce randament am eu la acea oră, cum pot să iau o notă mare la chimie sau fizică dacă eu nu văd bine ce se întîmplă în jurul meu? Iar profesorul acela care stă în fața mea, ce chef și rabdare trebuie să aibă atît de devreme?

Mă așez în bancă. Trec două ore. Se face 9, 10. Afară e sufocant de cald, iar eu trebuie să mai stau înca 4 – 5 ore în clasă. Pe la ora asta toată lumea simte o foame de căpiază pentru că, sincer, dacă la ora 6 bag mai mult de o felie de pîine în gură, dau pe dinafară. Dimineața, micul dejun e doar un mit. Al meu e pe la 10-11. Rupt de foame și de căldură mare, numai chef de o oră tensionată de mate sau română nu simt nevoia! Așa că, în funcție de profesor (mai mult sau mai puțin abordabil), îmi iau tălpășița să-mi satisfac nevoile: mîncare și odihnă.

Revin întotdeauna la școală. Sunt zile în care ai impresia că pur și simplu nu mai scapi, nu se mai termină. De aceea faci cum faci să pleci mai repede, fentînd chiar și ultima oră.

Fă așa de două-trei ori pe săptămînă și te trezești cu zeci de absențe la sfîrșitul semestrului. Atunci să te văd cum le scoți in fața părinților sau a diriginților, ca să îți iasă media la purtare. Dar, știți ceva? E vacanță. Pînă la toamnă, mai discutăm noi despre asta. (Razvan RADU)