Trei băcăuani au furat 7,3 milioane de dolari
• trei băcăuani au fost autorii celui mai mare furt de bani din România secolului XX • la începutul anilor ’70, ei au furat 44 de milioane de lei, ceea ce în valoarea de atunci a banilor însemna 7,3 milioane de dolari sau 240 de miliarde de lei
Nu e nici o îndoială în ce privește faptul că senzaționalul a devenit, în ultima vreme, o componentă obișnuită a existenței noastre diurne, ceea ce poate să însemne, între altele, că și noi, românii, intrăm în rînd cu lumea: bună sau rea, asta nu mai contează! Descoperiri de genul celor 35 000 de cartușe de luptă scoase la iveală de către vameșii giurgiuveni dintr-o ladă de alimente aflată în dotarea unui TIR turcesc aproape că ne lasă indiferenți. Sau o captură de 28 de kilograme de heroină pură, ori un munte de dolari falsificați… Și cîte altele! Toate au pălit, însă, în fața isprăvii bucureșteanului Petru Nica și a complicilor săi, care în numai cîteva minute au reușit să subtilizeze fabuloasa sumă de aproape 100 de miliarde de lei, echivalentul a trei milioane de dolari. Lovitură de maeștri, sau o golăneală de amatori?
În curînd, polițiștii ne vor da răspunsul. Dacă cele întîmplate în „duminica orbului” – versus ziua de grație 4 iulie 2004 – sînt deja catalogate și clasificate ca reprezentînd furtul secolului, băcăuanii trebuie să știe că, de fapt, recordul în materie de bani furați le aparține unor concetățeni de-ai lor. Lovitura lor depășește în amploare, valoare și mod de desfășurare pe cea a bucureșteanului Nica. De menționat și faptul că dintre cei cinci autori, trei au fost băcăuani.
De ce nu le-a fost prezentat românilor, atunci, marea lovitură? Răspunsul este foarte simplu: autoritățile comuniste nu aveau nici un interes să-și păteze imaginea internațională cu astfel de fapte, fiindcă se lucra la modelarea chipului noului om, conform doctrinei vremii, lipsit de viciile capitalismului putred.
Pe subiectul cu pricina, despre care se înțelege că nu am putut să scriu pe larg atunci, mulțumindu-mă doar cu o notiță aluzivă inserată la rubrica de fapt divers a fostului cotidian județean, am picat cu totul întîmplător. Documentam, la Inspectoratul Județean al Ministerului de Interne Bacău, un material despre fenomenul antisocial. Ofițerul cu care discutam era, ca și mine, un mare pasionat de romane polițiste inspirate din întîmplări autentice. Tocmai terminasem de citit o carte de excepție – „Personalul de 1 și 16” al englezului James Barlow, care-și scrisese romanul pe furtul secolului din Anglia: atacul asupra unui tren de navetiști în care se transportau, de două ori pe lună, salariile muncitorilor de la o firmă din apropierea Londrei. Suma capturată: în jur de 960 000 de lire.
După ce m-a ascultat cu atenție, partenerul de discuție m-a atacat direct: „Să-ți spun acum una de-a noastră, și mai și decît cea a englezului tău. S-a întîmplat acum cîțiva ani și într-o anume măsură am fost și eu implicat în identificarea autorilor. Da-mi promiți că nu publici mai mult decît se poate”. Încuviințez și mă pregătesc să ascult. Devenise palpitant. Și iată ce aflu: „Ți-am vorbit, nu de mult, despre o familie numeroasă de țigani din Bacău, care ne-a dat și încă ne mai dă multă bătaie de cap nouă, milițienilor. Se numește B… Bărbații sînt hoți, șmenari și bătăuși, conduși de tatăl lor, iar fetele – curve, bătrîna făcînd-o pe codoașa. Ei bine, la un moment dat, B. senior dispare împreună cu doi dintre băieții mai mari. Le constatăm lipsa, fiindcă-i țineam sub observație permanentă ca să-i ferim pe băcăuani de surprize nedorite, dar să nu ne dăm nici nouă prea mult de lucru atunci cînd trebuia să știm pe unde ar putea fi. După cîtva timp primim un mesaj de urgență de la colegii noștri din Brăila: avem nevoie de ajutorul vostru pentru identificarea și cercetarea autorilor unui furt de amploare. Plec urgent, împreună cu alți doi ofițeri, în orașul de pe malul Dunării. Pe cine întîlnesc în arest? Pe nimeni alții decît clienții noștri, cunoștințe cărora le pierduseam, cum îți spuneam, urmele. Ce căutau acolo? Sigur că prin mijloacele specifice de informare aflasem că autori necunoscuți atacaseră, în urmă cu circa doi ani și jumătate, mașina colectoare de bani proveniți din vînzările de peste zi și care erau transportați la o casierie centrală. Hoții lucraseră ca niște adevărați profesioniști, reușind să fure peste 44 de milioane de lei, o sumă astronomică pentru acea vreme. Echivalentul în dolari depășea 7,3 milioane (valoarea actualizată a sumei depășește 240 de miliarde de lei – n.a.), bani cu care s-ar fi putut cumpăra circa 625 de autoturisme Dacia 1300! Hoții nu lăsaseră, practic, nici o urmă, astfel că agenților serviciului brăilean de cercetări penale le-a fost foarte dificil să-i depisteze și să le probeze faptele pentru a-i acționa în justiție, dar și pentru a recupera paguba. Cum mi s-a spus: cam doi ani și jumătate le-au trebuit. Dar, după cum vezi, i-am adus după gratii. Urma să dăm de urmele banilor, cîți or mai fi rămas din ei”.
I-au găsit ascunși în cutii metalice speciale, protejate impermeabil și îngropate pe mici ostroave dinspre malul opus al fluviului. Lipseau doar vreo 5 – 6 milioane. Hoții lucraseră cu schepsis, nu se aruncaseră cu capu-nainte la cheltuieli și trai pe vătrai. Din cîte-mi mai amintesc din istorisirea ofițerului de miliție, hoții au fost condamnați la pedepse cuprinse între 6 și 8 ani de închisoare. Nici atunci, dar mai ales acum nu s-a vorbit despre ei. Au trebuit „s-o pună” Nica și ai lui pentru a-mi aminti de acest caz. Un lucru a rămas, însă, cît se poate de clar: notorietatea evenimentului. A fost, de la distanță, jaful secolului XX din România, pus la cale și făptuit cu participarea a trei băcăuani din lumea interlopă.
Sau poate că au fost și altele mai deocheate, dar sînt ținute la index?! Totul este posibil! (Mihai BUZNEA)
Lasă un răspuns