• afirmă scriitorul Petru Cimpoieșu
Scriitorul Petru Cimpoieșu este întîlnit mai des dialogînd cu iubitorii de cultură din Iași decît cu cei din Bacău. Însă, indiferent de cum este privit în cercul strîmt și rece al intelectualilor și oamenilor de condei băcăuani, Petru Cimpoieșu și-a creat un nume în literatura română. Fie și pentru motivul că anul trecut a fost premiat de Uniunea Scriitorilor din România. Punctul său de vedere față de fenomentul cultural local riscă să-i aprindă pe înverșunații purtători de stindarde litarar-artistice din zonă, a căror carieră se învîrte în jurul banilor ce pică mai greu sau mai ușor, după criterii variate de „sus”. Așadar, iată ce a răspuns scriitorul Petru Cimpoieșu la cele cîteva întrebări ale reporterului.
• Cum caracterizați starea culturală din Bacău la momentul actual?
Nu cred că sînt cel mai îndreptățit să dau caracterizări. La drept vorbind, nici nu prea știu ce s-ar putea întelege prin „stare culturală”. În orice caz, nu am vreo contribuție la această „stare culturală”, fiindcă nu am timp. După cum probabil știți, lucrez în alt domeniu decît acela al culturii băcăuane. Pe vremea cînd eram director la Teatrul de Animație, mai primeam invitații la unele evenimente culturale. De cîțiva ani, însă, relațiile mele cu cultura băcăuană sînt strict private. A, să nu uit, mai citesc din cînd în cînd ziarele locale și mai aflu astfel despre un nou scandal. De exemplu, acum, de curînd, despre un nou scandal cu Geo Popa și Viorel Savin în rolurile principale.
• Ce vă mulțumește și ce vă deranjează în disputele dintre oamenii de cultură din Bacău?
Disputele publice dintre oamenii de cultură băcăuani au, de cele mai multe ori, un nivel intelectual submediocru, sînt dispute subculturale sau semiculturale. Mai direct spus, se reduc la atacuri la persoană. Ele au la bază interese meschine, adesea cu substrat politic. Asta mă deranjează. În rest, mă mulțumește aproape totul, fiindcă nu se întîmplă mai nimic.
• Cum vă explicați lipsa unor legături temeinice între instituțiile culturale din oraș?
Nu înțeleg prea bine la ce fel de instituții culturale vă referiți și la ce fel de legături. Probabil, explicația acestor deficiențe vine din egoismul care ne caracterizează epoca. Pe cei de la filarmonică nu-i interesează ce fac cei de la bibliotecă, iar acestora nu le pasă ce se întîmplă la revista „Ateneu”, să zicem. Lipsește dialogul între intelectuali, din cauză că fiecare se crede cel mai grozav. E o probă de veleitarism, în opinia mea. Ca să nu mai vorbesc de meschinăria și nivelul intelectual foarte modest al unora dintre cei care administrează cultura băcăuană.
• Cine este răspunzător de lipsa unei coeziuni în cultura băcăuană? Este sau nu Bacăul un oraș de provincie sub aspect cultural?
Eu aș pune problema un pic altfel. De vină sîntem cu toții, fiindcă am abandonat principiile și acționăm doar în funcție de interese, sau nici măcar atît, determinați de vanități și de umori. Am încercat să depășesc acest blocaj, susținîndu-l pe Viorel Savin la înființarea Filialei Uniunii Scriitorilor, deși relațiile mele personale cu el sînt proaste sau foarte proaste. În același timp, am constatat că alți scriitori obstrucționau acea inițiativă, numai din motivul că ea aparținea lui Viorel Savin. La cealaltă întrebare răspunsul este: da, sub aspect cultural, Bacăul este un oraș profund și iremediabil provincial, pierdut într-o provincie pustie, cum spunea poetul emblematic al acestor locuri. Ar trebui probabil să argumentez, dar e suficient să constatăm nivelul submediocru al majorității evenimentelor culturale de aici. Nici revista „Ateneu”, nici Teatrul Bacovia nu mai sînt ce au fost odată, iar filarmonica își dă măsura valorii mai mult pe la străini. Desigur, există valori individuale, mai ales în artele plastice – și de-abia acolo se vede o oarecare emulație, o preocupare sistematică pentru calitatea actului de cultură. Dar în rest, secetă! Mai avem și două universități în acest oraș, care ar fi parcă două școli profesionale. Nimeni de acolo nu s-a remarcat pe plan cultural prin vreo inițiativă de valoare.
• De ce nu apare mai des în public, la Bacău, scriitorul Petru Cimpoieșu? Care este marea tristețe a scriitorului Petru Cimpoieșu?
Nu apar în public din cel puțin trei motive. Nu am timp pentru șușe, nu sînt invitat, nu mă interesează acest gen de publicitate. Marea mea tristețe e că mă doare tot mai des stomacul, dacă vreți să știți cu tot dinadinsul. În rest, sînt un om aproape vesel, îmi place să mă cred chiar agreabil – ca să vă convingeți, întrebați-i pe colegii mei de serviciu. Am însă și cîteva mici tristeți, iar una dintre ele este legată tocmai de ce vă spuneam la început. Faptul că Viorel Savin este un tip antipatic e de-acum o axiomă. Dar acest om, cu toate belelele lui, se zbate să facă ceva pentru Bacău. Nu mă interesează motivele lui personale – le va fi avînd – mă interesează rezultatele. Și trebuie să recunoaștem, aceste rezultate sînt cuantificabile. A scos, numai el știe cu ce bani, o revistă, „Cartea”, care e net superioară revistei „Ateneu”, subvenționată de Consiliul Județean. Revista lui Savin e citită cu interes și citată în publicații culturale de prestigiu, în vreme ce revista „Ateneu”, care papă sute de milioane de la buget, se îngroapă tot mai mult în anonimat. Tot Savin este cel care a luptat, cu o îndîrjire aș zice clinica, pentru înființarea Filialei USR la Bacău. Aleargă în toate părțile, bate pe la toate ușile, vrea să creeze, din cîte înțeleg, un centru cultural la Casa Bacovia. E ceva rău în asta? Probabil că da, de vreme ce cuiva i-a venit ideea să-l scoată din circuit și să-l trimită la pensie.
• Ce-ar dori și nu poate în contextul actual scriitorul Petru Cimpoeșu? Ce-ar schimba, dacă ar putea?
M-am lungit nepermis de mult cu răspunsurile precedente, așa încît voi încerca să fiu cît mai succint măcar acum, la urmă. Mi-aș dori un salon de carte la Bacău. Mi-aș dori o serie de conferințe publice, după modelul celor interbelice, la care să vină mari personalități ale vieții culturale românești. Dacă aș putea, l-aș demite pe Adrian Năstase și l-aș pune în locul lui pe Ion Dolănescu. Și abia atunci ar vedea toată lumea că lucrurile merg la fel de bine. (C.Gh.)
Lasă un răspuns