„Mamele” renumitelor cămăși de Haloș

Oamenii din satul Haloș, comuna Mînăstirea Cașin, spun că fiecare nuntă care se ține în acest loc trebuie să fie onorată de o paradă a costumelor populare. Așa e tradiția locului, iar țăranii nu renunță la ea. Ceea ce iese în evidență la nunțile din Haloș este costumația inițială a nevestelor care participă la eveniment. Nici o nuntă nu începe fără ca femeile să nu se îmbrace în costume naționale foarte bine alese, astfel încît toți ochii să fie pe ele. Nașa trebuie să fie cea mai deosebită. Oamenii spun că este o onoare pentru familia mirilor să aibă cît mai multe femei îmbrăcate în fote și cămăși dichisite cu lameuri, paiete și mărgele multicolore.

Smaranda și Maria Zota, mamă și fiică, sînt cele responsabile de gătitul costumelor. încă din tinerețe sînt renumite în toată comuna, dar și dincolo de granițele ei. Smaranda Zota are 94 de ani. Nu își mai aduce aminte de cînd s-a apucat să coase costume populare, dar știe că a făcut-o de nevoie pentru că a trebuit să-și crească cei nouă copii din 13 cîți a născut. Fiica ei, Maria, are peste 70 de ani. Aceasta spune că mama ei a făcut sute de costume pentru diverse evenimente din satul lor. Maria a făcut prima cămașă pe cînd avea 19 ani. O păstrează și acum și nu ar renunța la ea în ruptul capului. E o bluză din perdea cusută cu ață maronie și bătută toată în paiete roșii. „Au mai venit la mine femei să o împrumute pentru nunți, dar pe asta nu am dat-o niciodată”, a spus Maria. în cîteva cuvinte aceasta a ținut să arate că nu e ușor deloc să faci o cămașă, chiar dacă materialul nu este altul decît o banală perdea.
„Mai întîi scot modelul de pe o altă perdea cu un creion cu care pădurarii marchează copacii. Modelul rămîne pe perdeaua pe care lucrez și nu se duce decît la spălat. După aceea cos paietele și mărgelele. Toată treaba îmi ia cam două luni. De vreun an nu prea am mai lucrat pentru că paietele sînt scumpe și nici nu prea se mai găsesc. Pentru o cămașă îmi trebuie două pungi mari de paiete și două de mărgele. Numai o pungă costă 130 de mii de lei”, a explicat Maria Zota. Femeia mai spune că o cămașă ajunge cam un milion de lei și că, din cauza sărăciei, femeile nu prea mai dau comandă. „Am făcut cămăși la tot satul, nici nu mai știu cîte am cusut. Am făcut și cămăși lungi la băieții care mergeau cu Jianul. Ce frumoși erau cînd ieșeau pe uliță!”, și-a amintit Maria Zota. Mama acesteia o aprobă. Este prea bătrînă ca să mai spună ceva. Doar fiica ei mai completează ce vrea să spună mama ei.
Smaranda Zota a îmbrăcat nenumărați flăcăi și fete, pentru diferite ocazii. în dulapul Mariei Zota nu au mai rămas prea multe lucruri, deși cu ani în urmă vecinele veneau să împrumute costume pentru nunți, mai ales. în afară de prima cămașă pe care a cusut-o, ea a mai păstrat la loc de cinste și un costum adus de la Cîmpulung Moldovenesc, o fotă și un pieptar de catifea bătut tot în paiete și mărgele. „L-am cumpărat în 1944, cu 800 de lei vechi. Acum costă pe puțin un milion de lei numai pieptarul”, a evaluat Maria Zota. Dacă nu își fac, atunci femeile din Haloș vor împrumuta costume pentru nunți ca să fie în rînd cu tradiția locului. în frunte cu nașa, care trebuie să fie cea mai deosebită, femeile astfel gătite vor lua mireasa de acasă și o vor conduce la biserică. Tot drumul se încing hore de sar paietele de pe bluze. La „local” mai fac cîteva dansuri după care se îmbracă în haine obișnuite. Vor scoate din nou cămășile și fotele lucitoare din dulap la următoarea nuntă din sat. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!