Manastirea dintre brazi – Magura Ocnei

Prima atestare documentara a Manastirii Magura Ocnei dateaza din anul 1655, cind monahia Solomia, fiica lui Constantin Donose din Darmanesti, si-a daruit partea sa de mostenire Schitului de la Ocna, construit din lemn in anul 1653.
Trecutul documentar al Schitului apare si in hrisovul domnesc al lui Constantin Cehan Racovita, dat la 1 ianuarie 1757, pentru infiintarea spitalului „Sfintul Spiridon” din Iasi, inzestrind aceasta ctitorie si cu mosia Tirgului Ocnei. Schitul, aflindu-se pe mosia domneasca, a devenit astfel metocul Manastirii „Sfintul Spiridon”, la acea data 1742, fiind reconstruit tot din lemn.
Despre aceasta asezare fermecatoare ne vorbeste Gheorghe Asachi, care-l insoteste pe domnul Mihai Sturdza intr-o calatorie prin Tara de Jos a Moldovei. La 1803 a fost recladit pentru a treia oara, din piatra, cu hramul „Buna Vestire”. Batrinul Schit al Magurei Ocna a fost si martorul luptelor de la Cosna si Ciresoaia, unde ostasii romani, legati prin chemarea-juramintul: „pe aici nu se trece”, au rezistat in fata armatei austro-ungare in august 1917.
Ca orice asezamint bisericesc de pe cuprinsul Moldovei, si Schitul „Magura Ocnei” a fost transformat in post de prim ajutor regimentar, unde sute, poate mii de raniti au primit ajutoare in timpul primei conflagratii mondiale.
Este un caz unic in viata poporului roman, cind o manastire, situata in una din cele mai fierbinti zone ale bataliei de la „portile Moldovei”, scapa neatinsa de bombardamente, pentru ca, dupa 50 de ani, sa sfirseasca, in timpul regimului comunist, darimata de tirnacoapele si buldozerele urmasilor tocmai a acelora care au singerat atunci pe aceste meleaguri.
Cu toate interventiile facute de veteranii primului razboi mondial, schitul nu a mai putut fi recladit decit dupa 1990, cind a fost chemat, de la Durau, parintele arhimandrit Epifanie Bulancea, cel care in citiva ani a reusit sa refaca o oaza de spiritualitate crestina pe mealeaguri bacauane. Dupa evenimentele din 89, a fost chemat de oameni de la Durau si rugat sa refaca ceea ce au distrus comunistii. „Din 1962, fiind la Episcopie, cunosteam doleantele crestinilor de pe Valea Trotusului, care au tinjit foarte mult un lacas de rugaciune, dupa darimarea manastirii. Dar atunci nu s-a putut face nimic. Comunistii spuneau ca ei nu ridica biserici”, si-a amintit staretul. „In 1990 am facut proiectul si apoi, ne-am apucat de lucru. Cei de la Secretariatul de Stat pentru Culte ne-au dat 200.000 de mii de lei. Dupa citeva luni, cind au vazut ca suma a fost investita si biserica se inalta vazind cu ochii, au spus ca trebuie sa mai dea bani. Si au dat. Pina in 1993, biserica a fost gata, iar intre 1993-1997, a fost pictata”. In momentul de fata, manastirea de la Magura Ocnei este una din cele mai cautate si vizitate lacasuri de rugaciune din judetul Bacau, fiind nu doar o oaza de liniste si spiritualitate, ci si un loc in care se vede mina unor oameni gospodari, cu frica de Dumnezeu, care isI cunosc rostul si menirea lor.